desen de Pablo Picasso sursa internet
Romanii
au obiceiul martisorului, un ceva din ceva care reprezinta un simbol al
primaverii in mintea unor oameni cu frica de Dumnezeu, asa l-am pomenit eu.
Cei
din tagma barbatilor de la tanci la muribunzi dau la noi in tara acel ceva cu
un snur alb rosu la partea femeiasca. E semn ca natura reinvie, sangele zburda
iar in oameni, e pace si e bine. Si e speranta ca va fi in continuare bine… Din
metal, lemn, mai apoi plastic erau figurine cu potcoave, ghiocei, caprioare,
pesti, cosari (meserie disparuta), lacrimioare, pisici, copilasi, etc. Un gest
nevinovat catre mame, bunici, invatatoare, colege de servici si cu nitel
interes la mandre cum zic ardelenii… Devenit prilej de mita cu lantisoare de
aur si cadouri, amaratul de martisor e prilej acum de jecmanire a cetateanului
platitor de taxe in Romania unde statul nu mai are bani de nimic, s-a furat
tot. Cand lumea clocoteste in jurul nostru poate ca marele Picasso poate fi
autorul martisorului anului cu porumbelul reconsacrat de el al PACII si chipul
FEMEII pe care tare a mai iubit-o. E Martie nu Marte, oameni buni. Femeile
trebuie sa fie linistite sa fie cum erau inainte, in primul rand cu frica de
Dumnezeu, daca vor, sa acceada unde voiesc dar nu ca tractorist, soldat,
muncind cu ciocanul pneumatic in santiere sau femeie stricata prin lupanare,
obiect al vanzatorilor de carne vie, ci poate academician, artist sau savant
(daca merita si nu plagiaza) dar mai ales ceea ce le-a harazit Dumnezeu si
natura: implinite ca MAME si fiinte libere si respéctate intr-o lume curata si
normala.
LA
MULTI ANI DE 1 MARTIE !
Dispari
din lumea noastra Marte cu toata sleahta ta de hoti si nemernici belicosi !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu