John Fowles

 MAGICIANUL 

Editura Univers 

Bucuresti 1988:

Ne uitam intr-o zi la un sir de tarani care lucrau la un camp de gulii. Tabloul lui Millet in replica naturala. Singurul lui comentariu a fost: „Ce bine ca ei sunt ei si noi suntem noi”. Cele mai dureroase contradictii sociale, care impresioneaza si pe cel mai insensibil arivist pentru el nu contau. Aveau semnificatie ca ornamente, ca dezacorduri interesante, placate ca exemple de polaritate in existenta. (p. 182)

Oare azi majoritatea omenirii nu suntem asa, privim ororile, ne emotioneaza cele mai inimaginabile pentru parintii nostri restul ne sunt familiare, in noi poate mai exista doar multumirea ca sunt ei nu noi cei in suferinta pe care ii avem in fata virtual sau real...

Utram bibis? Aquam an undam?

Tu ce bei? Apa sau valul?

Noi toti bem si una si cealalta. El considera ca trebuie sa ne punem aceasta intrebare. Nu este un precept. Este o oglinda.(p. 191)

Cu cat intelegi mai bine ce este libertatea, cu atat o pierzi mai mult. (p. 566)