Auzisem de aceste imposibil de contracarat sinistre ale naturii. In seara
de 4 martie 1977 ma pregateam pentru teza la Fizica. Dupa demolarea casei ai
mei au primit doua apartamente de doua camere la doua blocuri despartite de un
altul, A 1 si A3 din Cartierul „23 august” din Tulcea aproape de strada cu acelas
nume in cartietul tiz cu ea, evolutie ce mai.... Erau cu chirie la stat evident.
Eu cu bunica mea locuiam in cel cu o frumoasa perspectiva spre strada unde locuisem.
Deodata totul a inceput sa se clatine. Bunica urmarea un film bulgaresc la
televizorul TEMP 6. A aparut in camera mea si m-a lamurit ce se intampla. Era
foarte calma. Mi-a zis sa stau sub un toc de usa, a fost lung intr-adevar. Stia
ca nu trebuie sa fugi pe scari. Aveam un radio pe baterii la care dupa
incheiere am aflat unele detalii. Eu am inteles ca muntii Hercinici izolau
Dobrogea de restul tarii, unda se propaga cu pierderi de energie. Azi aud de
cutremure in Dobrogea. O tara in care fiecare foreaza dupa cum vrea si cand
vrea dand spagi cui ar trebui sa apere tara nu capatuiala proprie, poate sa se
cutremure si cand se aseaza o vrabie intr-un punct critic. Asta ne e soarta. A
fost tare a doua zi, noi eram „cutremurati” rau la teza. Fiica unui reputat profesor
tulcean doamna Raileanu Mititelu nu a prea "inteles" vaicarelile noastre asa
incat, scurt si concis, caietele au fost distribuite si subiectele scrise
pe tabla. Era o crapatura mica in tot liceul urma a sinistrului pentru axa
Vrancea>Bucuresti>Zimnicea. Am fost intr-o excursie pe traseul
Independentei, erau 100 de ani de la razboiul ruso-turc in care au murit atatia
amarati. Eram in vacanta de primavara si in Bucuresti am vazut imense gramezi
de moloz. Un subofiter de militie, politist pensionar acum imi povestea nu de
mult ca la o gramada de moloz undeva la periferie erau doi colegi de-ai lui, de
paza si tot in zona era o Wola cu care se aseza ce aduceau basculantele din oras.
Unul s-a dus sa aduca apa. Celalalt a gasit un portofel cu 600 lei. I-a spus
colegului vrand sa imparta banii, acela a refuzat. A venit rapid un Aro si l-au
saltat pe gasitor. Fusesera anuntati de soferul de pe Wola... A fost dat afara
din militie. Nu stiu de ce e atata scarba de denumirea asta. Azi daca ar fi un
asemenea cutremur cosmarul meu e ca nu am muri numai de lovituri si sfaramari
datorate constructiilor, sunt unii parlamentari cu figuri de talhari pe care ii
si vad in cete scormonind dupa valori si luand viata supravietuitorilor. Nu mai
vorbesc de fomistii care sunt platiti sa ne apere pe noi si sanatatea.
Talharii, violatorii, nemernicii ar avea ziua lor, fara lege, decret prezidential si
legi ca acuma femeile si barbatii. Ar fi culmea televiziunilor sa faca
reportaje aratand live cum crapa unul si altul si sa trezeasca stima
internationala cu euroii aferenti.... Acuma si asa demografic guvernul
tehnocrat o rezolva ca aduce cateva milioane de refugiati si suntem tot
atatia.... daca la revolutie nu se stie cine a ucis d-apai la ditamai
zgaltaiala. Doamne fereste... Fereste tara de „aparatorii” ei... acuma la 26 de
ani de meserie sunt asi...
****
Am plecat de la Vedea jud. Giurgiu cu un camion care transporta varza
pentru Ziua Recoltei la Piata Sudului in Bucuresti. Era in 1986. Am vorbit cu
soferul tot drumul de cutremur. Ca un facut... Trebuia sa fiu la Trustul
Horticulturii dimineata la prima ora... Am ajuns la Metrou la Piata Unirii si
cand sa intru in vagon a inceput sa se zgaltaie piciorul de pe peron nu cel din
vagon unde de obicei e un anumit balans! Nu stiu cum, ca in filmul lui Chaplin
dar in sens invers au disparut calatorii din statie. Eu am dat de un batran
calm, exact ca bunica in 1977 care mi-a aratat un loc langa el zicand ca oricum
daca e ceva mai apara si structura de fier a vagonului. S-a stins lumina
normala, au ramas luminile rosii de siguranta. Cand m-am uitat era ceva de vis
in toata statia, vagonul era doar cu mine si batranul care stateam calmi dupa
zarva nebuna dinainte.
Acum m-a gasit aceasta relatare, in zi aniversara dureroasa, Iata insa ca,
natura nu ne-a iertat ca o luam in tarbaca, la ea se adauga rautatea omeneasca,
fireasca mai ales a puternicilor zilei si lumii, ca si rautatea din jur cu
boli, potop si alte urgii dar mai ales ne toaca marunt rautatea si prostia
noastra care parca azi nu mai au limite....
Ivancenco Gabriela-Aurora: Mama mea era in Bucuresti, in
acea seara era la Teatrul mic la un spectacol ..........o sala veche care
spunea ea a inceput sa trosnesca ....parca cineva rasucea peretii.....au reusit
sa iasa teferi.....a parcurs pe jos drumul pina in dealul FILARET unde era
cazata pe linga fabrica de ulei Muntenia.....a trait momente de groaza
....trecand pe linga daramaturi ....pe la 1 noaptea a reusit sa ne sune .....a
stat la rand la UN TELEFON in zona ...la o fabrica sa poata vorbi cu noi acasa
... ai dreptate in acele momente am realizat ca viata este pretioasa ....reactia
de .. "Doamne ce se intampla" ...in rest rautate, lacomie, indiferenta fata de cei
din jur.... fara limita
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu