Eminescu

Loc binecuvântat de Dumnezeu,

Unde am retrăit un pic şi eu,

În vechea, neîntinata şi frumoasa Românie,

Scăpând pentru o clipă,

Din prosteasca actuală mare nebunie.

Aici vitele mai rumegă pe câmp molcom,

Omul mai ştie că trebuie să fie mereu Om,

Natura-ţi dă multă putere,

Te scapă de himere şi durere.

Am trecut şi prin Pădurea de Argint,

Simţind o boare, un alint,

Mândria spiritului „românescu”

Ştiind că pe aicea a iubit şi a creat

Al nostru mare Eminescu...

Bălţăteşti – Neamţ,

26 septembrie 2006

Angel Proorocu

Am scris aceasta poezie, "La Baltatesti", acum aproape 10 ani. Azi de 15 ianuarie 2016 cand omul care a zis ca "dupa aur alearga toti dar de adevar fug cam tot toti" este din ce in ce mai ramas undeva in neguri chiciuite de eurile postumane, este umila mea ofranda adusa amintirii acestui mare dar meteoric roman asa cum din pacate sunt dar mai ales au fost cei care au ars ca o flacara pentru neamul acesta... 

E o vorba: De ce Coloana fara sfarsit a lui Brancusi ne reprezinta? Pentru ca dupa cum arata ea, care cum ridica al sau cap, vine unul si il gatuie, care cum ridica, il gatuie si mereu asa pana la infinit. 

Poate de aceea e asa cum ne e....