Boala politicianului nebun

Astazi Biserca ortodoxa praznuieste pe Sfantul Proroc Moise. Figura emblemática prezenta in tóate marile religii acesta este simbolul izbavitorului de neam. Ortodoxia a pastrat sub aceasta forma poruncile Domnului pe care Moise a avut menirea sa le infatiseze oamenilor. De mii de ani oamenii primesc aceste porunci:

1.  Eu sunt Domnul Dumnezeul Tau; sa nu ai alti dumnezei afara de Mine.

2.  Sa nu-ti faci chip cioplit, nici alta asemanare, nici sa te inchini lor. 

3.  Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau in desert.

4.  Adu-ti aminte de ziua Domnului si o cinsteste.

5.  Cinsteste pa tatal tau si pe mama ta, ca bine sa-ti fie si multi ani sa traiesti pe pamant. 

6.  Sa nu ucizi. 

7.  Sa nu fii desfranat.

8.  Sa nu furi. 

9.  Sa nu ridici marturie mincinoasa impotriva aproapelui tau. 

10. Sa nu poftesti nimic din ce este al aproapelui tau.

Ma uit cu groaza la acest balaur care a cotropit Romania dupa 1989, are sute de capete pe care le vedem peste tot, la televiziunile mizerabile, pe banere scumpe, la tot felul de mascarade si mai nou prin tribunale. Balaurul asta a distrus tara, poporul, armata, industria, cultura, invatamantul, natura, agricultura, insasi notiunea de a fi a poporului roman, balaurul asta e la culmea nemerniciei lui incalcand fara rusine, sub miii de fete: ca parlament, guvern, aparat bugetar, politruci, media, patroni, nobili, istorici , medici, profesori, cler, etc. Ne apasa, ne nedreptateste, distruge, aministiaza hotii, distruge natura, munca, istoria, civilizatia, traditiile totul punand pe tava totul altora…Totul e un talcioc, totul e de vanzare...

Poporul acesta care e blestemat sa isi ucida fii care il slujesc cu credinta, Mihai Viteazul, Tudor Vladimirescu, atatia si atatia altii, a avut un mare carturar mort cu creierii risipiti pe caldaram ca si inaintasul sau Mihai Eminescu. Nicolae Iorga marele mártir, un Moise al neamului romanesc pe cand era un neam, a spus, poate mai elocvent decat Moise: Greselile se repara, pacatele se platesc. Pacatele mari printre care si incalcarea poruncilor lui Moise incep sa arda, sa inunde, sa cutremure, sa bombardeze la propriu si la figurat ce mai e pe aici unde canva era un popor cu o tara numita frumos si demn ROMANIA…

Parfum de femeie

Un film minunat cu "parfumul" unui genial actor...

Mi-a placut o remarca pe internet precum ca unei femei ii sade bine sa miroasa a parfum nu a tutun...

Ilustratii

pentru un posibil tratat de hamstero-terapie

Mat imparabil

Mitocania din media romaneasca nu are limite. Asa e si cu aceasta scorneala: regina sahului romanesc. Regina in sah e o piesa de pe tabla. Doamna Elisabeta Polihroniade a fost, iata ca din pacate de cateva ore vorbim de domnia sa la trecut, o mare personalitate a culturii si civilizatiei romanesti. Acea civilizatie care ramane cand javrele hamesite dispar de pe lumea asta infectata de ele, suprasaturata si adusa azi in prag de colaps. Lasati copii sa joace sah... 

Am citit ca asa spunea dar prin ceea ce a facut ani de zile doamna Polihroniade a facut enorm cu cei lasati sa joace sah, a construit oameni. A stiut sa adune in jurul ei pe aceia pentru care sahul a insemnat enorm. Aveam un director candva care macar avea bunul simt sa zica in Consiliul Oamenilor Muncii ca daca noi cei din sala nu eram, nu erau nici el, nici cei care erau alturi de el in prezidiu. Asa este peste tot unde inca este asa cum trebuie, in normalitate... Daca nu sunt mii, sute de mii de sahisti spre exemplu nu ar mai fi campioni mondiali nu ar mai fi o istorie a sahului, ar fi... nimic. Cunosc si pretuiesc o perioada din ce s-a intamplat in acest minunat creuzet aflat sub modesta dar viguroasa bagheta a unui om care a trecut prin toate etapele carierei de om. In acest caz sahist, fara titluri si fonctii sforaitoare si inutile... si apoi asa cum numai marii oameni cu har reusesc a transformat fara mizerii politicianiste si mahalagisme, care din nefericire nu au lipsit, sahul intr-o intreprindere adevarata, cu o revista prestigioasa editata de dansa si mai ales a facut din Romania pe cat s-a putut o imensa sala de sah. La sediul Radiodifuziunii, la Sala Rapid la Eforie Nord, la Calimanesti si unde nu, se desfasurau turnee si campionate nationale. Au fost atatia oameni minunati care au avut diplomatia si dragostea, dublate de har, pentru a strange copii, baieti si fete, la cluburi unde indrumati de ei studiau teoria si jucau pentru antrenament. Era ceva deosebit. Pentru ca sahul e filozofie, e o scurta viata, e de toate dar e mai ales stiinta. E asa bine cladit sistemul sahist incat nu prea lasa portite pentru smecherii. Asa e poate cand totul e in alb si negru fara umbre si artificii ieftine. Totul insa ca si viata se termina cu un banal mat. Nu se prabuseste pamantul, nu se intampla nimic decat ca piesele se aseaza delicat in punga sau cutia lor, tabla se pliaza sau infasoara iar jucatorii isi dau cavalereste mana inclinand repectuos unul la altul capul. Ca de aceea se mai numeste jocul (sportul) mintii, poate... Stiutori sau nu ai sahului, miliardari sau home-less cum frumos ii numesc marii specialisti media care spre deosebire de marea lor fosta colega apostol al sahului, distrug, nu dezvolta caractere, toti avem parte de un mat. Mai devreme sau mai tarziu.

Dumnezeu sa o odihneasca pe Doamna Elisabeta Polihroniade.

Cred ca ar trebui sa existe un Panteon romanesc  unde ca la Poarta Raiului sa existe un cineva demn si corect care sa trieze cine are drept de sedere acolo pana cand va exista romanism si cine nu. Sau poate deja si Romania e de mult data mat si de aceea jivinele ocupa tot si toate in tarisoara asta amarata. Am ajuns la concluzia personala ca daca toti ar face ce trebuie nu ce le bubuie mintea de multe ori goala si plina de fantezii cretine, totul ar fi perfect. Doamna Polihroniade are marele merit ca in esenta a facut ce trebuia. Si va ramane in amintirea a mii de oameni odata cu care cand vor muri va mai muri si ea o data, cum frumos a spus un alt candidat la Panteonul romanesc, Nicolae Iorga.

Zodiacul chinezezc

Poporul care are stiinta despre ce a fost el insusi de mii de ani, care a durat un zid care se vede de pe luna ca sa nu fie deranjat de mitocani, care a inventat atatea si a rezistat amar de vremuri avand o diversitate si o istorie impresionante prin unitatea lor, ne ofera si azi un ceva care starneste curiozitatea si interesul oricui, de la favorizati la oropsiti de soarta. Pentru ca omul de aceea a facut atatea, pentru ca incearca de cand s-a „vazut” pe Pamant sa stie cat mai mult si multe. Orizontul cunoasterii individuale in timp si spatiu are din nefericire o forma circulara. Ne zbatem, cautam sa vedem si sa stim cat mai mult si multe dar in timp, dupa ce ne facem treaba pentru care existam pe lumea asta, daca Dumnezeu ne da acest mare dar, ne reducem usor, usor la un punct: la NOI INSINE. Venim si plecam singuri din viata, materia se stie ce e cu ea dupa, dar sufletul. Stim atatea dar unde ne pierdem eul, esenta spirituala a vietii, nu. Zodiacul chinezesc e o varianta pentru una din marile noastre vreri: sa stim cine suntem... Oare ne arata adevarul el? In lumea asta cand snapanii ca sa traiasca bine fac orice, nu exista cenzura si arbitri cinstiti,  suntem si in acest domeniu victime sigure si facile ale unor neaveniti dar impostori de geniu... Exista un criteriu de masurare a valorii: TIMPUL. De cand ma stiu a existat in acea retea spirituala nevazuta dintre oameni si notiunea de zodiac chinezesc, e asa de bine conceput, atat de simplist pornind de la elementele primare ale materiei si animale din jur incat daca esti cinstit cu tine insuti recunosti in ce te priveste multe caltati dar si lipsuri. Nu ofera retete si date despre viitor dar merita sa privesti oamenii prin "dioptriile" oferite de el. Noptile sunt inca lungi, poate fi chiar un mod de a ne rupe in mod placut de gaselnitele postumane.

De ce nu?

Eminescu

Loc binecuvântat de Dumnezeu,

Unde am retrăit un pic şi eu,

În vechea, neîntinata şi frumoasa Românie,

Scăpând pentru o clipă,

Din prosteasca actuală mare nebunie.

Aici vitele mai rumegă pe câmp molcom,

Omul mai ştie că trebuie să fie mereu Om,

Natura-ţi dă multă putere,

Te scapă de himere şi durere.

Am trecut şi prin Pădurea de Argint,

Simţind o boare, un alint,

Mândria spiritului „românescu”

Ştiind că pe aicea a iubit şi a creat

Al nostru mare Eminescu...

Bălţăteşti – Neamţ,

26 septembrie 2006

Angel Proorocu

Am scris aceasta poezie, "La Baltatesti", acum aproape 10 ani. Azi de 15 ianuarie 2016 cand omul care a zis ca "dupa aur alearga toti dar de adevar fug cam tot toti" este din ce in ce mai ramas undeva in neguri chiciuite de eurile postumane, este umila mea ofranda adusa amintirii acestui mare dar meteoric roman asa cum din pacate sunt dar mai ales au fost cei care au ars ca o flacara pentru neamul acesta... 

E o vorba: De ce Coloana fara sfarsit a lui Brancusi ne reprezinta? Pentru ca dupa cum arata ea, care cum ridica al sau cap, vine unul si il gatuie, care cum ridica, il gatuie si mereu asa pana la infinit. 

Poate de aceea e asa cum ne e....

Hamstero-terapia

Ca terminolog am cateva concepte ale mele

cum ar fi catinologie, pisico-terapie si azi va prezint hamstero-terapie.

In lumea mizerabila in care traim acest bot de carne si sufletel arata cat de usor e sa traiesti intr-o ordine si o curatenie exemplare:

Gata cu Sarbatorile

 revenim la ale noastre...

Cartea de capatai

a romanilor napastuiti de emanati, tehnochrati si alti nemernici "rasati".

2016

Mi-a placut mult aceasta felicitare primita azi.

Sper sa va placa si sa va demonstreze ca din tot sufletul va doresc un an nou bun, cu sanatate fara lipsuri si nevoi, in pace si curatenie mai ales morala.