Micii logodnici

de Andersen

Acum, in ceea ce doar in mintea noastra invadata de miliarde de mizerii carora le spunem informatii, se mai numeste iarna, era candva un obicei ca in serle din noptile lungi, in casele calde, troienite si inghetate pe afara  sa fie prilej de stat la gura sobei si spus povesti. Pentru mine povestea acestor hartoage e de basm. Am gasit o bijuterie marca Andersen care era in casa din Tulcea cand m-am nascut fiind dintre primele pe care le-am cunoscut. Copilul de atunci nu stiam nimic despre viata. Am aflat cu groaza mai ales in ultimul sfert de veac... Marele scriitor a ramas nemuritor cu "Fetita cu chibrituri" oglinda a mizeriilor unei inalte societati care huzurea si jefuia dar la Craciun era plina de bunatate si arunca farame si celor sarmani cu mare tam tam. Lucrurile din pacate se repeta. Nimeni nu vede fetitele cu chibrituri aparate de vajnice ONG-uri, mancatoare de bani grei "victime ale binefacerilor" postrevolutionare: parinti daca mai sunt, fara serviciu, tarati, vanate de nemernici pentru pohte animalice, obligate sa se prostitueze, sa munceasca pentru o mana de bani... ca sa supravietuiasca... Dar eu va invit in minunata lume a povestii, editata in lumea dinainte, ultima pagina cu jongleria cu gologanul fiind edificatoare...

PS Astazi am aflat ca autorul s-a nascut pe 2 aprilie. Este si ziua internationala a cartilor pentru copii... Birocrati imbuibati vedeti ca genialul a scris si Fetita cu chibrituri, nu mai tocati bani pe aiureli, dati copiilor cultura adevarata, umana mai ales acum in vremi mizerabile!!!