Love story

la Lacul Morii

Luat de treburi cu tot felul de Mosi: Gerila, Craciun si altii am neglijat de cateva zile bune plimbarea mea la Lacul Morii. Azi, daca mosii au venit am ajuns si eu la dragul meu lac care imi aminteste de Tulcea, de casa demolata acolo in 1976, la fel ca si intregul cartier aflat acuma sub ape aici in Bucuresti…

Lacul are acum deasupra o crusta groasa de gheata. Ma gandesc ingrijorat unde or fi ratele care se vede ca nu mai au bugetul din anii trecuti si nu mai isi permit sa calatoreasca pe rutele stabilite de mii de ani de inaintasele lor pana prin Africa asa cum ziceam noi: in tarile calde. Erau o groaza cu cateva zile inainte plutind linistite pe lac.

Hotii fura fierul forjat din zona, amenajarea arata ca in imaginile din Libia sau Siria.

Ei fura noaptea ca altfel s-ar vedea la tv. indivizi aratand degetele raschirate in V dupa ce au dislocat frumosul ansamblu care marginea podisca ce duce la insula, sau dupa ce au furat acoperamantul cupolei special construita pentru a da rezonanta unor spectacole muzicale...

Sau poate totul e din cauza antenelor, poluarii si undelor de tot felul de acuma... dar totusi unde au disparut pasarile si fierul vechi?

Mergeam suparat uitandu-ma si la copii si parintii care folosesc acuma pungi, ligheane, cei mai mici farase dar nici unul nu mai are nazdravana sanie, folosind planul inclinat al taluzului, galagia e insa aceeasi cu cea auzita de Alecsandri cand a gandit frumoasele lui pasteluri de iarna…la sanius, plasticarus poate s-ar numi acuma...

Pe faleza erau cateva persoane. Doi mi-au atrás atentia, siluete trase ca prin inel, imbratisati lipiti pe fundalul cu un soare timid ascuns in aburul laptos al norilor si cetii, parca totul era un tablou reusit al unui impresionist, nu prea se mai vedeau nici monstruoasele cladiri ridicate haotic in era bunului plac al orisicui are bani…

M-am apropiat de cele doua siluete, el avea o barba aproape alba iar ea pe portiunea de fata ce iesea din blanuri arata ca totusi si reclámele pentru cosmetice sunt niste tepe.

I-am depasit cu un fel de ghiveci in suflet din tóate cate putin, admiratie, invidie, dispret si cate altele dar foarte putin din fiecare….

Am ajuns la Crucea care aminteste de biserica ramasa sub ape, am mers pana am dat de haita de caini care nu stiu din ce motiv statea pe partea dinspre uscat a falezei ca miile ce cetateni care se insiruiau pe drumul pe unde liderii lumii invitati de presedintele comunist al Romaniei treceau in masini decapotabile si salutau masa de oameni care ii aclama. Uneori se opreau si faceau ce zic astia acuma o baie de multime!!! Acuma nu prea am mai vazut asa ceva, decat masini in viteza care alearga bezmetic pe culoarul deschis de masinile cu girofar. Acuma lumea cam stie ce hram poarta fiecare politician si fuga e mai buna decat saluturile calduroase.

Oricum ca sa evit o baie de multime de caini, am pornit inapoi, vazand iar cuplul cu siluete adolescentine oprit de data asta in loc si la fel de sudat ca intr-o statuie de Brancusi, Sarutul.

Parca acuma era ceva mai multa invidie in ghiveciul meu. M-am apropiat si am ajuns sa aud o voce cam dogita de tutun a cocoanei care se rastea precipitata la un telefon mobil zbarlind barba matusalemicului amorez…

Am depasit pseudoscena de dragoste indreptandu-ma spre un loc unde trei tineri care se vede ca erau molipsiti de la haita din partea cealalta, ardeau chiar pe malul apei ceva care emana un fum gros imens. Ghiveciul s-a transformat in suparare…

Am plecat spre casa gandindu-ma la aerul curat de care dai la departarea de strazile cu mii de masini inaintand in ambele sensuri si la planurile urbanistilor care fac acum urbanism pentru afacerile lor nu pentru urbe si ai ei cetateni, care vor sa faca o bretea de autostrada pe langa lac. Rupe-li-sar bretelele sa ii vedem asa hidosi cum sunt nu numai ranjind cu sloganuri antisaracie pe benerele pe care tot ca sa ne polueze sufletele nu le mai ridica dupa ce s-au asigurat ca 4 ani mai au de ros la tara asta amarata…

Bucuresti 26 decembrie 2012