Love story

la Lacul Morii

Luat de treburi cu tot felul de Mosi: Gerila, Craciun si altii am neglijat de cateva zile bune plimbarea mea la Lacul Morii. Azi, daca mosii au venit am ajuns si eu la dragul meu lac care imi aminteste de Tulcea, de casa demolata acolo in 1976, la fel ca si intregul cartier aflat acuma sub ape aici in Bucuresti…

Lacul are acum deasupra o crusta groasa de gheata. Ma gandesc ingrijorat unde or fi ratele care se vede ca nu mai au bugetul din anii trecuti si nu mai isi permit sa calatoreasca pe rutele stabilite de mii de ani de inaintasele lor pana prin Africa asa cum ziceam noi: in tarile calde. Erau o groaza cu cateva zile inainte plutind linistite pe lac.

Hotii fura fierul forjat din zona, amenajarea arata ca in imaginile din Libia sau Siria.

Ei fura noaptea ca altfel s-ar vedea la tv. indivizi aratand degetele raschirate in V dupa ce au dislocat frumosul ansamblu care marginea podisca ce duce la insula, sau dupa ce au furat acoperamantul cupolei special construita pentru a da rezonanta unor spectacole muzicale...

Sau poate totul e din cauza antenelor, poluarii si undelor de tot felul de acuma... dar totusi unde au disparut pasarile si fierul vechi?

Mergeam suparat uitandu-ma si la copii si parintii care folosesc acuma pungi, ligheane, cei mai mici farase dar nici unul nu mai are nazdravana sanie, folosind planul inclinat al taluzului, galagia e insa aceeasi cu cea auzita de Alecsandri cand a gandit frumoasele lui pasteluri de iarna…la sanius, plasticarus poate s-ar numi acuma...

Pe faleza erau cateva persoane. Doi mi-au atrás atentia, siluete trase ca prin inel, imbratisati lipiti pe fundalul cu un soare timid ascuns in aburul laptos al norilor si cetii, parca totul era un tablou reusit al unui impresionist, nu prea se mai vedeau nici monstruoasele cladiri ridicate haotic in era bunului plac al orisicui are bani…

M-am apropiat de cele doua siluete, el avea o barba aproape alba iar ea pe portiunea de fata ce iesea din blanuri arata ca totusi si reclámele pentru cosmetice sunt niste tepe.

I-am depasit cu un fel de ghiveci in suflet din tóate cate putin, admiratie, invidie, dispret si cate altele dar foarte putin din fiecare….

Am ajuns la Crucea care aminteste de biserica ramasa sub ape, am mers pana am dat de haita de caini care nu stiu din ce motiv statea pe partea dinspre uscat a falezei ca miile ce cetateni care se insiruiau pe drumul pe unde liderii lumii invitati de presedintele comunist al Romaniei treceau in masini decapotabile si salutau masa de oameni care ii aclama. Uneori se opreau si faceau ce zic astia acuma o baie de multime!!! Acuma nu prea am mai vazut asa ceva, decat masini in viteza care alearga bezmetic pe culoarul deschis de masinile cu girofar. Acuma lumea cam stie ce hram poarta fiecare politician si fuga e mai buna decat saluturile calduroase.

Oricum ca sa evit o baie de multime de caini, am pornit inapoi, vazand iar cuplul cu siluete adolescentine oprit de data asta in loc si la fel de sudat ca intr-o statuie de Brancusi, Sarutul.

Parca acuma era ceva mai multa invidie in ghiveciul meu. M-am apropiat si am ajuns sa aud o voce cam dogita de tutun a cocoanei care se rastea precipitata la un telefon mobil zbarlind barba matusalemicului amorez…

Am depasit pseudoscena de dragoste indreptandu-ma spre un loc unde trei tineri care se vede ca erau molipsiti de la haita din partea cealalta, ardeau chiar pe malul apei ceva care emana un fum gros imens. Ghiveciul s-a transformat in suparare…

Am plecat spre casa gandindu-ma la aerul curat de care dai la departarea de strazile cu mii de masini inaintand in ambele sensuri si la planurile urbanistilor care fac acum urbanism pentru afacerile lor nu pentru urbe si ai ei cetateni, care vor sa faca o bretea de autostrada pe langa lac. Rupe-li-sar bretelele sa ii vedem asa hidosi cum sunt nu numai ranjind cu sloganuri antisaracie pe benerele pe care tot ca sa ne polueze sufletele nu le mai ridica dupa ce s-au asigurat ca 4 ani mai au de ros la tara asta amarata…

Bucuresti 26 decembrie 2012

Profesor Mihail Sadoveanu

Aventura sahului, minunata expertiza sadoveniana privind minunea care a cucerit lumea de la rasarit la apus, jocul care nu are nevoie decat de cunoasterea catorva reguli de baza, care nu lasa loc trisatului si ignorantilor. Poate de aceea nu mai vorbeste mai nimeni de el. Acum tocmai minciuna, hotia si hidosenia sunt pe val. Pe valul care ne distruge...Timpul si genialitatea, simplitatea si ratiunea  au sedimentat raul si au adus castig de cauza binelui, frumosului, adevarului. Oare. Se mai poate iesi din situatia asta de sah etern...

Epigonii moderni

Altii care au casapit pe amarastenii pe care i-au gasit pe meleaguri departate au mai multa minte ca noi!!!

In timp ce de 25 de ani distrugem tot ce e al nostru, de putin timp umar langa umar cu „aliatii” care nu de mult ne-au lasat de izbeliste distrugem tarisoara si marisoara noastra Pontus Euxinus cu ce e mai poluant si distrugator in lume. Chiar langa stravechea cetate e un poligon gazda ospitaliera pentru arhitectii a ce e mai abject si ucigas lucru pe lume, razboiul...Cerul. Pamantul. Apa. Raul Ramul. Sunt dusmanii romanului parca innebunit si devenit mutant sub vraja zgripturoilor pamantului in timp ce acei oameni fara mama si tata care au trecut prin foc si sabie pe cei ca noi, traitori asa cum stiau si simteau ei ai acelor meleaguri stiu ce au de facut ca sa mai traiasca pe continentul lor.  

„Ziua Naţională a Copacilor a fost lansată în Australia în urmă cu aproape 20 de ani, de către orrganizaţia Planet Ark, devenind între timp cel mai mare eveniment de reîmpădurire din această ţară. În fiecare an, în luna iulie, peste 350.000 de cetăţeni australieni se întâlnesc la miile de evenimente organizate de şcoli, administraţii locale, întreprinderi private şi iniţiative comunitare. Mai mult, această zi urmează la puţină vreme după Ziua Şcolară a Copacilor, un alt eveniment naţional, în cadrul căruia 2.500 de şcoli australiene invită copiii să planteze seminţe şi copaci în grădinile şcolilor sau în apropierea acestora.

“Îi încurajăm pe locuitori şi pe vizitatori să-şi murdărească mâinile pentru a face ceva util şi durabil pentru mediu. Anul acesta, plantăm specii locale, printre care şi unele ameninţate. Familiile sunt invitate să ia acasă exemplare din aceeste specii, pentru a înlocui copacii distruşi de ciclon, astfel încât comunităţile noastre să aibă de câştigat,” arată Neil Fisher, expert în horticultură din Queensland.

Anul acesta, australienii au avut parte de 3.000 de evenimente locale de plantare de copaci, în cadrul cărora participanţii au avut parte şi de sesiuni de instruire. Diverşi specialişti le-au vorbit oamenilor despre atenţia care ar trebui acordată diverselor specii pe care le plantează, astfel încât acestea să fie potrivite condiţiilor de mediu.

Profesor Wilbur Smirh

Un mare romancier

Cezar Petrescu

O carte fara happy end asa cum e de cele mai multe ori viata...

Faurim istoria

distrugand Romania:
26 de ani de politica antiromaneasca, minciuni, jaf, pierdere a demnitatii, drepturilor fundamentale pentru sanatate, invatamant, asigurari sociale, deci a tot ce era al nostru, romanesc... pentru ce toate astea? 

Anticomunism, Antibasism, Antipontism, Antibunsimtism, Antisanatism, Antiinvatamantism, Antistiintism, Antiromanism= Anticristism

Profesor Tudor Musatescu

Unii trăiesc gratis, alţii degeaba.

Dacă într-o vorbă îndeşi mai mult decât încape, devine vorbă goală.

De ce prostul e mărginit, când prostia e nemărginită?

Bănuitorul se trezeşte înaintea ceasului deşteptător, ca să-l controleze dacă sună exact.

În fiecare zi de primăvară când vin rândunelele, pesimistul fredonează "vezi rândunelele se duc".

Caloriferul stins e mai rece decât frigiderul în funcţiune. 

Dragostea ... Bătăi de inimă pentru dureri de cap. Sentimentul care vine în galop şi dispare  în vârful picioarelor.

Femeile nu înşeală, compară.

Lanţurile au redactat definiţia libertăţii.

De ce au militarii acte de stare civilă?

Fost primar, fost prefect, fost senator, fost ministru, conu Mişu a fost numai un fost.

Marele cusur al femeilor este că te iubesc, totdeauna, când ai altceva de făcut.

Nu sunt sensibil la frig. Chiar şi gerul mă lasă rece.

E frumos să fii bun, dar trebuie să fii şi bun la ceva.

Numai după invidia altora îţi dai seama de propria ta valoare.

Plictiseala lungeşte ziua şi scurtează viaţa.

Plantă care provoacă insomnii unora: laurii altora.

Minciuna premeditată nu mai e chestiune de fantezie, ci de caracter.

Adevăraţii cai de cursă nu aleargă pentru premii, ci numai ca să-şi pună sângele în mişcare.

Gloria, când moare, nu face testament în favoarea nimănui.                                                           

În ziua victoriei, nu uita să-ţi aminteşti şi de înfrângerile anterioare.

Nu gloria este efemeră, ci numai cei ce o au.

Amintirile sunt asemenea cărţilor din biblioteca ta. Cauţi câte una, când nu mai ai nimic nou de citit.

N-am cerut vieţii nimic. Tot ce am avut, i-am smuls. Şi tot ce n-am avut, mi-a furat.

Cu vremea să mergi în pas, nu la pas.

Una e să crezi şi alta e să fii credul.

Una e să ceri, alta să cerşeşti şi cu totul altceva să revendici.

Amabilitatea adevărată trebuie să fie, în primul rând, o chestiune de caracter şi apoi una de educaţie.

Nu plânge fără motiv. Şi mai ales, nu plânge când ai motive.

Când ţi se cuvine ceva, să nu ceri. Pretinde.

Viitorul unui om, ca şi al unei lumi, se construieşte, nu se visează.

Te-ai întrebat vreodată, câte mâini au făcut pâinea, pe care, cu una singură, o duci la gură?

Fără mâna omului, omenirea ar fi trăit în patru labe.

Bănuiala e serviciul de spionaj al oamenilor neînarmaţi pentru viaţă.

Suntem chit, tinere confrate. Dumneata nu mă cunoşti şi eu nu te recunosc.

Poţi să fii într-o ureche şi totuşi foarte serios la treabă: dacă eşti ac.

Noaptea, viteza gândului circulă în "ani-întuneric".

Şi dacă ai chelit, ce? Parcă pe lumea asta nu sunt şi vulturi pleşuvi? 

Focul sacru nu se aprinde cu chibrituri.

Numai covoarele se nasc, ca să fie călcate în picioare.

Ultima poveste din Comunism

Muncitorii au facut o groapa imensa.

Sute de ani muschii lor s-au incordat,

Stralucind in Soare.

Bratele lor au muncit tot timpul fara oprire, fara preget.

Astazi in sicriul de plumb va fi ingropata Asuprirea.

De maine veti umbla prin lume fara nici un pericol de contaminare

Caci totul a fost dezinfectat, sterilizat.

Groapa pe care o vedeti,

Peste alte sute de ani va fi o movila gigantica

Peste care nu va trona o Cruce

Ci Biblia aruncata de atei.

Movila va fi aratata de parinti Copiilor:

-“Uite, vezi, aici Fat Frumos a ingropat

Cel mai aprig zmeu din cati au existat pe Pamant !”

Si Rasul copiilor, care stiu ei ce stiu

Va tulbura linistea efémera a

UNIVERSULUI…

De ce Doamne?