Adio Cardinale

 

Din scurta mea viata

 

Amintiri cu vechea noastra casa ma inunda in suflet uneori. Aveam o pravalie in care nu am intrat decat la demolare in sala de vanzare. Am avut o chiriasa, profesoara de limba rusa, doamna Filipescu Claudia a carei poza dainuie in cimitir impreuna cu sotul domniei sale pe care nu l-am cunoscut. Ce fotografi erau si pentru imagini de la morminte si in Tulcea!!!

Am vazut dupa 1969 cand a murit ce insemna ca pravalia sa fie locuita de Bau! A intrat apoi in paragina! Mi-au zis ca mic fiind venea si imi zicea "Bau" si Bau i-a ramas numele… A vrut mult sa ma invete limba rusa dar degeaba. Am regretat la doctorat deoarece in rusa exista un imens tezaur catinologic am stat extraterestru intr-un imens targ de plante medicinale tezaurul din Siberiei in zona Altai... dar era minunat sa ascult basmele ei... 

Pe latura dinspre strada a casei erau trei incaperi cu geam in care se vedea in care erau depozitate vechituri si tarziu am aflat la ca o panza de ceva dimensiuni pictase si viitorul mare pictor Alexandru Ciucurencu. Mama lui era spalatoreasa si la inceput de secol venea cu copilasul si acesta a stiut sa beneficieze de patima bunicii mele cu posibilitati ca fiica de negustor instarit. Erau trei frati negustori si au scapat de stramutare in vremi de razbunare dupa razboaiele balcanice la noi fiind bunicul cap de familie roman cu soata bulgaroaica viceversa erau starmutati. Au venit macedoneni in loc de bulgari si acestia fii stancariilor au fost prada usoara sa ingroase randurile celor care voiau puterea si de aceea multi au suferit mai tarziu cu domicilii fortate si inchisoare cand cei ai lor au gustat din licoarea amara a inferangerii stapanilor lor. Oare de unde imi e cunoscuta traba asta?

Unul fratii Sotiresti au avut sotia frumoasa bolnava de TBC, era ca acuma: cei cu bani credeau ca IL cumpara pe Dumnezeu si avizii, ademeneau pre unii poatechiar crezand in leacuri si astfel bogatii mergeau in sanatorii scumpe. 

Filica acea femeie frumoasa a avut doi baieti unul ajuns general si altul mare specialist in ce va sa devina IT-ul de astazi!

Portretele sunt ale stramoasei mele

Ea a murit si sotul s-a recasatorit. Generalul a fost la noi si eu eram foarte mandru ca avea in anii 70 un Plaimouth care se vedea din strada prin gardul nostru verde cu sipci!!

Tot de incaperile cu vechituri imi amintesc de pisicile mereu una nu droaie care mai intrau prin casa mai ales la soba cu coloane facuta de un meserias evreu in care eu coceam cartofi iarna si ele de prelingeau fericite ca nu era fierbinte dar era calda! Le admiram cum pe gardurile solide gaseau primavara portiuni uscate pe grinzi verticale si se lafaiau pe pat urcat la soare. Cand fatau magazia cu vechituri se vede ca era locul ascuns unde tineau puii. Am avut o teleenciclopedie vie. Cand au montat televizorul Temp 6 era pe un scaun afara ca sa sesizeze corectitudinea fixarii antenei, prima banda sonora emisa era aceasta care asa ma bucur ca a supravietuit criminalilor anticultura…

Pisica iesea cu botul nu stiu cum amenajat ca sa nu raneasca botul de blana fara ochi care ca asa seamana toate vietatile Domnului Dumnezeu sau ale lui Darwin sau ale necuratilor… cu ceva unic… la fel cum price femela are instincte noi scrise undeva in gene poate. Pe un loc uscat ca de obicei iarna abia pleca ii aducea pe toti aliniati sa ajunga democratic ca sa vorbim mizerii ca acum la tata! Se lingea cu ravna si curata se intindea neinvatata de nime sa manance toti puii !! Apoi se retragea ca soarele sa incalzeasca si sa intareasca micile fiinte care ghiftuite mai ales de la primele tate sa faca ceva zgomote exact ca ale noilor sau de curand nascuti din toata lumea adevarata nu chinuita de modernistii de azi. Demolarea adistrus si animalele care aveau stapani oameni nu canalii care sa le castreze si bata ca sa stea slus… Asta e raul domina si déjà a juns cu betoane cu mila asta inumana ingrozitoare… Asa sa le ajute Dumnezeu la ctitorii cu voie si fara voie a ce e azi cu un sihgur zeu nu Dumnezeu, banul!

Am avut si mai multi caini, inul Pik omorat de cineva cu otrava, am vazut atunci acel animal drag rapus de aceasta perfidie... Am avut si pe Rex o catea luata de la Casa Austriei din Tulcea de la o prietena a mamei sotia domnulu Remus agronom care statea acolo... Era rea, latratul il auzeam de sus de la D-uri primul sir de blocuri dinspre oras unde aveam sa ajung si eu la A uri dupa demolare... Era asa de rea, cans scapa din lant era jale.. A avut 11 catei odata si cred ca selecta din ei, ultimul in faza de burdif cum le zic eu a scapat pe strada si l-au luat niste rromi, nuy stiu daca scapa Rex si ii ajungea ce era cu ei. Poate de aceea imi place serialul Rex de acum!

Catedrala Neamului Romanesc

Catedrala Neamului Romanesc, care neam!? 

Cel care am fost! Ce suntem, mai este ceva vana daca s-a zidit asa ceva!! Insa am si eu o curiozitate dupa ce am vazut-o nu de mult neintinata de balauri! 

Oare cati oameni fara nici un Dumnezeu veti indrazni sa va aratati sfeclele cu coarnele si copitele ascunse dibaci de machiatori si rectificatori si cate mironosite de cateva minute, poate unele si cu broboada?? veti intra acolo... Cine stie de urmari veti primi ca voi si papusarii platirorii incurajatorii vostri belicosi nu stiti chiar nica! Se serbeaza Podul Inalt, unde esti tu Sfefane Sfant!!!

Plecat din ultimul castel

 

Nu iertati nimic

Am citit candva romanul „Fluturii albi mor la sfarsitul verii” de Al. Struteanu si a ramas in mine dorinta sa ajung si eu pacient la Spitalul Militar Central din Bucuresti. Viata mea si a celor dragi m-a dus prim multe locuri si la multi oameni in halate albe deosebiti. Aici insa am fost operat de melanom malign la Sectia de Dermatologie si daca depistarea a fost in 2009 operatia in 2010 printre primii iata ca acum datorita acelor oameni minunati scriu indignat ce scriu acum!

Am fost la consultatie la domnul prof. dr. Tintoiu in 2008. Nu stiu daca sunt multi medici ca dansul. Am intrat intr-o camera mare cu o masa patrata in mijloc pe care erau aruncate in dezordine posete, paltoane, sacose si alte lucruri. Pe scaunele aliniate la pereti stateau batrane, batrani, mai tineri si tinere. Era o usa care dadea in sala unde cardiologul investiga la aparatura alb negru. Era o doamna asistenta care scria. Cu cateva scaune inainte de a intra la domnul doctor toti erau la bustul gol, fara comanda, fara jena. Era acea taina a omului peste oameni de care toti stiau ca va da verdictul ce trebuia! Daca avea dubii, intr-o nisa era un calculator color si se trecea acolo. Urmau cateva indicatii si aprecieri, pleca cel investigat cu scrisoarea medicala si intra altul intr-un ritm normal, calm si sigur !

Eram internat in spital si am cunoscut un general care a venit incantat de tratamentul primit la prezentarea la profesorul cardiolog. A intrebat de ce. A aflat ca fiind cel care dadea ultima stampila la plecarile in strainatate a primit odata de mult pre un tanar medic militar care i-a inmanat o invitatie la o conferinta tinuta bine la pastrare si data adrisantului cand se calculase ca nu mai avea timp sa faca formalitatile de plecare. Era zicea domnia sa cel mai tanar general cand cu ciuma neagra… L-a servit cu o cafea si a ordonat sa se faca cele necesare investigarii aprobarii plecarii. Totul fiind in regula a pus stampila si doctorul, viitor celebru in tara noastra a plecat la prima lui conferinta urmand un lung sir de succese! Si de aceea profesorul a fost atat de bucuros vazand pre generalul pacient. Eu asa dintr-un capriciu literar am ajuns la SMC si acum si nu numai aud atatea rele. De ce intinati institutiile de care nu sunteti demni cu lumea asta stricata ce ati adus-o dihorilor dar va e asa di ghini! Voua!

Andrei Bacalu

 

Televizuina asta romana nu a fost cum zic nulii! A avut oameni cu o cultura vasta, pregatiti ca acest Mircea Lucescu al comentariului sportiv ca iubitul cand a fost sa fie Cristian Topescu. Nu fac pomelnic dar topescu mic arata live involutia. Fata de fiul calaretului!

Eram o tara conectata la evenimente nu ca acuma: inmormantari mondiale ca la De Gaule, Iosif Broz Tito cand toata floarea cea vestita a Apusului si Rasaritului a fost de fata, chiar cea a tatalui lui Nicolae Ceausescu semn al pretuirii fiului nu altceva dar poate mama ar fi meritat cum imi spunea o femeie fosta vecina cu ei in Scornicesti, chiar o sfanta…

Ei bine aceasta blestemata TVR cand era televiziune a dat si contestata aselenizare cu un pas mic da mare etc. Era acest Bacalu un om cult si care ne-a format si el indirect nu numai cu acest moment. Este Telecinemateca si Teleenciclopedia scapate de maceta aticulturalnicilor… Asta ne-a fost viata, acuma totul e atat de real si minunat… Oare soarele mai e soare nu comentatorul si cel cu duminicile lui !

 

Tacerea mieilor

O lume azi condusa de Lecter-i!

 Sursa internet

Tăcerea mieilor este un film thriller american din 1991, care a fost premiat de cinci ori cu Oscar. Filmul este regizat de Jonathan Demme și este bazat pe romanul cu același titlu de scriitorul american Thomas Harris. Pelicula este de fapt a doua ecranizare a romanului, în care personajul principal este ucigașul psihopat dr. Hannibal Lecter. Tăcerea mieilor continuă acțiunea filmului Manhunter din 1986.

O tânără agentă practicantă FBI, Clarice Starling este însărcinată cu investigarea unui caz criminalistic deosebit de dificil, „Buffalo Bill“ un ucigaș viclean care produce o serie de crime, ultima ostatică a lui fiind fiica unui senator american. Victimele criminalului căutat sunt femei, de pe care el, din motive necunoscute, desprinde bucăți de piele. Deoarece în investigațiile ei, agenta nu face nici un progres, va recurge la o tactică neobișnuită. La rezolvarea cazului va căuta să folosească cunoștințele lui Hannibal Lecter, un criminal periculos care își devora victimele. Criminalul psihopat Hanibal, care este de profesie psihiatru, poate să se transpună în situația ucigașului urmărit și să prevadă acțiunile lui în viitor.

Clarice îl vizitează pe Hanibal în închisoare, psihopatul se arată cooperant, singura lui condiție este ca tânăra agentă să-i dezvăluie, de fiecare dată, ceva din viața ei privată. În decursul investigației, psihopatul descoperă faptul că agenta Clarice suferă din cauza unei traume psihice. Pe când era copil, Clarice a rămas orfană de tată, care a murit într-o acțiune în calitatea sa de polițist. Ea a fugit de la casa unde era crescută de un unchi, cauza fiind abatorul unde se tăiau miei, pe care ea nu-i poate salva, acestea erau zgomotele neexplicabile pe care le aude ea în fiecare seară înainte de culcare. În decursul investigației, Lecter arată o simpatie față de agenta ambițioasă, Clarice. Psihopatul elimină în mod sângeros doi polițiști care-l subapreciază pe criminal și reușește să evadeze după ce în prealabil a ajutat agenta de a elucida cazul „Buffalo Bill“.

Între protagonștii din acțiune are loc un duel verbal, de un nivel psihologic ridicat. Un indiciu important în rezolvarea cazului este larva unui fluture tropical care este găsită în gâtlejul victimei, sau faptul că victimele sunt numai femei corpolente. Din pielea victimelor ucigașul vrea să-și confecționeze o haină proprie. În cele din urmă Clarice îl va descoperi și împușca pe ucigaș, după care va fi chemată la telefon de Hanibal, care a evadat, pentru a-i spune Claricei că nu intentioneaza sa o viziteze deoarece lumea este mai interesanta cu ea in viata. Ironic, ii comunica acesteia faptul ca trebuie sa incheie convorbirea, pentru ca are un prieten vechi la cina.