Am
ajuns in Voluntari, localitate de care ma leaga amintiri minunate, socrii mei
locuiau acolo pe o strada cu numele pompos de Bulevard!
Imi
este dor de casa aceea din caramida plina de viata mai ales cand copii mei erau
acolo… Este un miracol cum, cat stateau si acolo erau niste piersici cu
fructele cam cat un capusor de copil nou nascut! Erau minunate, o aroma un gust de neuitat, asa
dimensiuni am vazut doar la vanzatorii ambulanti prin Beijing!!
Vecinul
de langa ei mi-a dat sa prasesc un smochin! Am plantat meri, printre care era
si un gigant fruct Mutzu… aveau vie hibrid direct producator, capsuni, gutui,
unii din pomi erau primiti de mine de la plantarile la ferma Baneasa pentru cei
care aveam unde sa sadim minunile acelea pentru viitor…
Ciresul
adus de mine l-am cules la sange doar atunci cand l-au taiat !!! Eficienta
de horticultor care evita sa cada din pom daca se aventura prea sus !!!
Soacra
mea planta tomate, ardei, fasole, castraveti dovlecei, cimbru si cate cele…
Erau cateva gaini carora cand sapam le aruncam rame pe care se bateau sa le
haleasca… Aveau o pivnita mica fata de colosul demolat de la Tulcea dar era…
Culesul viei si mustul deliciu al copiilor era alt moment de basm!
Amintiri
ale noastre si ale copiilor din care au ramas doar doua morminte din cimitirul
Negru Ponte…
Aniversari
cu cratite si tort carate cu mijloacele de transport : 41, 282, 155 sau
153 pentru ca era mai usor sa se pregateasca la noi in Crangasi…
Timpul
trece, acum e un adevarat oras cu autobuze pe strazile asfaltate, garduri multe
ca la niste cetati inexpugnabile si reci. Masini cu sutele… parca ceva din
sufletele vii au ramas in cele cateva case cu oameni suparati infricosati din
cei pe care i-am cunoscut in goana vietii ca atunci se muncea nu se pierdeau
ore in caravane fara sfarsit luminate la plecarea noastra cu alb in fata si
rosu la coada...
Viata
trece, timpul e mijlocul ei de locomotie dar nu as da pe nimic daca as putea
minunata viata traita la Tulcea si aici modest, cu oameni iubitori dar
trecatori ca si tot ce era si nu mai este!
Amintiri dragi, Angel! Timpul este necruțător cu noi, prezentul din ce în ce mai dur, iar viitorul imprevizibil. Trecutul ne dă forța să mergem mai departe, cu toate amintirile strânse la piept ca cel mai prețios dar.
RăspundețiȘtergere