Acuma e la moda in Romania sa se dedice câte o zi la ceva.
E
ca în Caragiale, canaliile de politicieni și edili se aduna și comemorează pe
cei care au murit ca muștele în nu știu ce bătălie ca ei sa fure și sa se
imbuibe acuma...
Când
e vorba de nenorociri e prilej pentru privilegiați sa vaite, sa cheltuie bani
de pe unde pot lua pe conferințe, ședințe, benere, baluri si licitatii de
binefacere, apeluri ca fraierii sa dea un leu pentru... cate un mare derbedeu
etc.. și problema grava e la fel si începând de a doua zi... Ca bugetul asta
unde s-a dus daca trebuie cheta la spitale, scoale, SMURD si altele...
Sunt
insa și lucruri deosebite cum e și ce am auzit azi dimineața la radio: ca azi e
ziua tătarilor din Dobrogea.
De
ce m-am bucurat? In primul rând pentru faptul am fosti coleg de scoala cu cei
din aceeasi generatie cu mine din majoritatea minoritatilor etnice ale
Dobrogei, in al doilea rand, am avut puține viraje în educația mea și unul din
ele s-a declanșat în excursia din nordul Chinei dupa ce am vazut imensa fresca
a epopeii campaniei lui Gins Gins Han intr-un imens complex memorial. Iata de
ce stirea de azi are pentru mine o semnificatie aparte.
Dupa
imaginile de film si paginile cartilor lui Mihail Sadoveanu cand erau
prezentati oameni ingroziti, buciume si clopote de biserici cu urletul de
groaza: Vin Tatarii!! iata ca soarta m-a facut sa inteleg dupa 20 de ani de
trai in jungla umana ca asa s-a facut istoria, dintotdeauna cel slab cade rapus
de cel puternic. Asa s-a calit otelul...
Daca
tot e globalizare sa fie! Cu un cercetator in ale catinei albe din Bolivia,
tara care nu a avut puterea sa faca un "gard" impotriva
conchistadorilor si a altor "pretini" de aiurea, in fata monumentului
impunator de la intrarea in complexul memorialistic dedicat marelui han.
Din
imensa fresca derulata dealungul a cateva sute de metri, ce face subiectul
principal al complexului muzeal, am vazut ca erau asa de bine organizati incat
in timp ce unii casapeau pe cei care li se opuneau cu arma in mana o alta parte
din trupe pregateau tabara cu ce gaseau la fata locului, doar funiile erau
carate de ei cu carele, totul pentru camparea celor osteniti pentru a se reface
si dupa ce luau ce era de luat si isi amestecau si ei genele mostenite cu ale
invinselor plecau mai departe...
E
ceva imens, armata faurita din bronz la marime cam o data si jumatate fata de
realitate a cailor, calaretilor si cainilor si a atelajelor care trag
materialele logistice de atunci inclusiv o copie a cortului pe roate al marelui
erou.
Nimeni nu stie ca si in cazul lui Alexandru Macedon (alta etnie din Dobrogea!!) unde a fost inmormantat.
Un comandant al armatei hanului a ajuns in cetatea de unde plecau programati asasinii formati de cei interesati ca ei sa creada ca daca isi indeplinesc misiunea sangeroasa ajung in Paradis asa cum era creat cu o imaginatie "hollywood-iana" cateva zile pentru ei cu hasis, lapte si miere si fecioare minunate...de aici termenul "asasin". Acel comandant tatar a distrus cuibul de impregnare a mintilor programate pentru a ucide de nu a mai ramas piatra pe piatra...
Nu o mai veni vre-unul si azi pe lumea asta plina de programe...
Noaptea la un foc de tabara inconjurati de urmasii hanului ne-am "stamparat" foamea cu mancare servita cam asa cum o primeau temutii invadatori hamesiti de efortul luptei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu