Ma simt astazi, a doua zi dupa a 63 zi de nastere a mea ca acolo, la fostul liceu tulcean unde cu emotie intram din ce in ce mai greu in banca, acuma in modernul amfiteatru nu mai e chiar asa, emotie la 10 ani petrecuta si atat de placuta! Este minunat ca am cam doua clase de persoane eterogene ca multe, din vremea mea nu din astea de tranzitie de acum spre iad, diferite ca perioada a intersectarii cu viata mea dar care sunt undeva bine pozitionati in firidele pentru tezaur din mintea si sufletului meu! Am pornit cu adevarat in viata in 1978, e un film dupa Zaharia Stancu, „Prin cenusa imperiului” cartea este „Jocul cu moartea”, Doamne ce coincidenta... in care ma vad cand spun ca cel care a pierdut astazi totul in 1815!!! „ce roman a fost viata mea” nu ca el, ci ca Angel pe care ea m-a adus in diferite momente pe care iata Fb si blogurile ma lasa sa le etalez in asa fel ca sa pot fara a minti asta. Povestea cu viata ca un cerc e din experienta mea personala. Sunt cumpene si am trecut prin ele. Si numai oamenii te ajuta sa iesi din ele. Am invatat, am ajuns pe ce am creat eu chiar in China dar totul e vax. Cand ajungi tu cu tine, singuri la ananghie nu se compara cu examene si de altele cu adrenalina si viitor. A fi sau a nu (mai) fi! Aveam o hartie cu antet in mana cu cuvintele „melanom malign”. Imi storceam mintea ce inseamna. Era ceva naspa cum zic astia acuma! Latina mea cu delicata profesoara, antiteza a celor ca ea din vremea zamislirii lu’ Gaudeamus, era acolo in mintea mea. Stam intre multii pacienti de la Dermatologie la SMC. Deodata ca poeziile in scoala nu toate, alea omeneste de memorat, nu Regele ielelor, am o lumina in creier, malus=rau malign deci! De aici cea mai personala si unica pentru mine aventura! Oameni minunati, doamna doctor Poenaru Marcela si domnul doctor Trifu Viorel. Era la sfarsitul lui 2009! In primele zile din 2010 o incizie si un indice de al lor care arata ca nu e raul chiar asa rau. Dar pana am aflat!!! Si dupa ce am scris, am prezentat lucrarile mele la Paris, Beijing, in Altai si la Potsdam am ajuns sa fiu doar dat exemplu studentilor care cunosc tainele pielii acolo la SMC cu povestea mea fericita pana acum in timp. Este un fel de a vedea viata, un fel de unde dai si unde crapa dar e minunat sa nu crapi tu. Nu puteam la asa auditoriu sa nu pomenesc de binefacatorii mei. „Mortii nostri mai mor odata cu noi”. Ce a facut atat de genial pe al nostru Iorga si ce a facut asa de blestemat poporul asta sa se autodistruga precum arata Marin Preda o pasare in Delta (ce frumos se leaga cu mine) care avea un dusman care ii manca ouale. Cercetatorii au indepartat dusmanul si atunci pasarea a inceput sa isi manance ea ouale?! Asa si noi cu Iorga, Vladimirescul, Mihai Viteazul si atatia, ii gasiti poate la misto pictati pe bancnote!!! Dar iara deci de ce am aceasta mare bucurie datorita faptului ca am fost unde trebuie, la cine trebuia si faptului ca exista inca pe lume oameni care repara cu har si minunat ce natura face rau. Inca o data numai bine tuturor, multumesc de felicitari si iata ca daca e folosit cu inima curata si FB poate fi totusi bun !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu