Limba Română

 

         de Corneliu Vadim Tudor

Nu-mi place să vorbesc în limbi străine

Eu sunt un vultur, nu sunt papagal

Privighetoarea cântă pentru sine

Un singur cântec, dar e magistral.

 

De ce-aş vorbi engleză sau germană

Sau graiul rus, francez sau spaniol?

Când limba mea-i balsam de pus pe rană

Izvor de apă vie, nu nămol.

 

În limba asta mă simt cel mai bine

Ea varsă raze de argint în jur.

Mai dulce e ca mierea de albine

Limba Română, templu de azur.

 

Ea s-a născut şi a-nflorit sub mâna

Lui Dumnezeu în 2.000 de ani.

Regină între graiuri e româna

N-o poate nimeni cumpăra cu bani.

 

Ce n-ar da alţii, Doamne, să vorbească

Atât de dulce, simplu şi bogat!

Ei ştiu să latre, să maimuţărească

Să dea comenzi scrâşnit şi cadenţat.

 

Fireşte, ştiu că toate au valoare

Exprimă stări de spirit, raţiuni

Dar nici o limbă nu cunosc sub soare

Precum e graiul nostru din străbuni.

 

Pentru această limbă a curs sânge

Pentru această limbă s-a murit.

E limba-n care Creştinismul plânge

În fiece biserică sau schit.

 

Eroică e limba cea română

A rezistat prin anii cei mai grei.

Cuvinte din retorica păgână

Ea a topit în creuzetul ei.

 

Nu-mi place să vorbesc în limbi străine

Deşi le ştiu şi chiar le preţuiesc.

Fiţi demni, urmaşi de legiuni latine,

De acest vechi veşmânt împărătesc.

Sursa internet