Amintire

Am avut onoarea sa am ca profesor un mare botanist, Vasile Ciocarlan. Am avut la examen in anul I familia liliacee din care fac parte ceapa, crinul etc. Nefiind tocilar am epuizat repede consideratiunile botanice si am trecut la minunea ce este ceapa in viata noastra, crinul care a fost ales ca simbol al regalitatii in Franta etc. Cu acelas zambet cu care a inteles un coleg congolez ca limba romana nu ii permitea sa se dezlantuie, lasandu-i posibilitatea etalarii subiectului in franceza limba in care botanica lui a suferit crunt, mi-a acordat nota 7. In toamna am fost ales, din economie, fiind tulcean sa ma alatur echipei catedrei de botanica in realizarea unui contract privind cartarea buruienilor in Delta la Rusca si alte zone, aproape de Maliuc. Am ramas in legatura cu domnul profesor si cand am pregatit teza de doctorat, materialele pentru conferintele la care am participat mi-a pus la dispozitie lucrari botanice recente achizitionate de domnia sa la fel cum singur isi platea si tiparirea unor opere de mare valoare. L-am intalnit odata in tren la Turnu Severin, fiind aproape de 80 de ani, venind de la cercetarea in teren privitoare la un contract. Ultima data cand mi-a povestit greutatile unui fiu de taran cu multi copii din zona Neamtului pentru a ajunge ce a ajuns am iesit din camaruta ticsita de volume de botanica din care disparusera fostii sai colegi si a voit sa dea cheia unei mai tinere profesoare. Erau niste noi studenti cu scaune scoase din laborator ca sa nu se oboseasca si unul pufnind in ras a intrebat niste colege "cum o cheama ma, pe aia?", niste vene la gatul profesorului s-au intarit, a deschis usa incaperii unde se tinea examenul si a lasat cheia. Pentru noi era o mare realizare sa trecem de botanica, biochimie, mecanizare etc. Am mers o bucata de vreme si atunci am aflat de greutatile pentru un copil sarac sa faca scoala normala, sa ajunga acolo unde ajunsese. Aceasta este adevarata istorie ce am trait-o. Oamenii ca domnul Ciocarlan, atatia altii au adus Romania unde a fost!