Parerea mea

Draga Diana,

Observatia ta la fragmentul meu de istorie familiala mi-a amintit de frumusetea tenisului de masa si de camp. Nu am facut performanta dar ca orice tanar la vremea mea am simtit farmecul sportului. E ca o minge pusa taman sa fie returnata elegant… Am vazut recent imagini care arata cum este Gradina de vara unde si acum imi vibreaza sufletul la amintirea intalnirii cu Alexandru Ciucurencu si Ion Jalea... Tone de mizerie in buric de oras municipiu… La Bididia in proaspat construita atunci tabara de elevi de la marginea Tulcei am dus abia intrat la facultate viata de Dallas! Ca in serialul la care ne holbam cu natia si ne miram cum JR facea bani orice, fara scrupule si suflet, jucam tenis si apoi tust in piscina. Dupa ceva timp filozofand la dermatologia ruinatului si asta Spital Studentesc am inteles ca aia din serial aveau slugi care primeneau apa si curatau bazinele... Ce o mai fi pe acolo... Deci in seria umilului meu citat din Napoleon «ce roman a fost viata mea» evident la alte coordonate si scara, recunosc ca la varsta aceea nu a fost in atributiile mele organizarea evenimentului. Cu experienta de la 38 de ani distanta nu cred ca cineva era inconstient sa aprobe o nunta la cateva sute de metri de CC. Mai degraba dupa ce am lucrat in domeniul alimentelor la o institutie importanta a tarii banuiesc eu, existau oameni cu cap pusi in functii de conducere care au inteles ca in baza unei sume in avans se facusera niste pregatiri culinare, nu cred ca se punea atunci problema vararii a tot si toate in congelatoare si apoi la primul eveniment sa fie etalate inclusiv tortul la fraieri ca acum cand Dallas-ul e prezent prea live in biata noastra tarisoara. Si mai era raspunderea, cati nu si-au asumat raspunderi care au dus tara de rapa fara sa aiba macar in fir de par atins… Ei bine erau oameni dragi mie veniti din tara, nu multi dar cred ca a contat si acest lucru. Oricum nu aveam turbati care sa arunce decibelii spre eter, melodia «Felicita» o incanta si o incanta si acum pe Doina. Era parca imi amintesc eu un arhitect care facea si aceste servicii contra cost de a se ocupa in mod decent de aspectul sonor. Am trecut uneori pe langa cocheta curte creata pentru alti oameni decat noi ca si cladirea cu interioarele ei si tarziu mi-am dat seama ca a fost de bun augur noua. Din pacate iata ca azi nu se poate concepe ca «iadul» in care traiam putea crea si niste brese logice si cu profesionalism alese pentru ca si in conditii neprielnice sa existe o rezolvare normala fara spagi, proptele si alte mizerii care iata, astazi nu se pot imagina despre vremurile apuse… Dupa ani in chiar alimentatia stiintific organizata care a fost una din preocuparile mele profesionale, observatia ta Diana mi-a pricinuit o analiza care mi-a amintit ca se putea trai decent si sigur nu ca acuma. Asta e turma care ca si lacustele nu lasa nimic in urma. Oamenii fizic vorbind mai erau neatinsi decat de cancere si accidente asezonate cu alte delicii pentru medicina devenita negustorie… si iata ca le vine si la oameni usor cu picatura chinezeasca randul. Ne vine… pardon!