Pilda Vamesului si a Fariseului

Sursa CrestinOrtodox.ro

Sursa internet

In prima duminica a perioadei Triodului, care incepe anul acesta pe 9 februarie, Biserica a randuit ca in cadrul Sfintei Liturghii sa fie citita Pilda Vamesului si a Fariseului. Sfintii Parinti au asezat aceasta pilda la inceputul Triodului pentru a ne descoperi ca numai prin smerenie putem ajunge sa simtim prezenta lui Dumnezeu in noi si ca numai prin ea, Dumnezeu este adus in inima noastra. Fariseul din aceasta parabola intra in templu ca sa-I descopere Domnului cat de virtuos este si cat de cazuti sunt cei din jurul sau. Aceste gesturi ale sale au ca punct de plecare mandria, o patima care il face pe om sa fie atat de plin de sine, incat nu mai lasa loc in el pentru prezenta lui Dumnezeu si a semenilor sai. Fariseul chiar daca este un om drept, este mandru, in vreme ce vamesul, chiar daca este un pacatos, este smerit. Iar Dumnezeu prefera un pacatos smerit unui drept mandru. De ce? Pentru ca atunci cand mandria, o patima care il face pe om sa fie atat de plin de sine, incat nu mai lasa loc in el pentru prezenta lui Dumnezeu si a semenilor sai. Fariseul chiar daca este un om drept, este mandru, in vreme ce vamesul, chiar daca este un pacatos, este smerit. Iar Dumnezeu prefera un pacatos smerit unui drept mandru. De ce? Pentru ca atunci cand ne rugam cu smerenie avem posibilitatea sa vedem nu doar ceea ce am infaptuit, ci si pe cei care ne-au ajutat sa lucram. Iar acest lucru ne face sa nu ramanem doar la noi insine. Fariseul, chiar daca a facut fapte bune, nu era indreptatit sa se laude cu ele in fata lui Dumnezeu si sa se considere mai bun decat orice semen. Din Evanghelia care se citeste in aceasta duminica aflam ca fariseul statea drept in fata lui Dumnezeu si se ruga tare ca posteste, ca da zeciuiala si ca nu se aseamana semenilor care sunt rapitori, nedrepti si desfranati. Iar Vamesul statea cu capul plecat si spunea: Dumnezeule fii milostiv mie pacatosului. Vamesul nu se uita in jur atunci cand doreste sa se indrepte, nu ramane la caderile semenilor sai, ci se pune pe sine in fata lui Dumnezeu, si vazandu-si doar pacatele lui, marturiseste ca si Sfantul Apostol Pavel, ca este "cel din­tai pacatos" (I Tim. 1, 15). Si astfel, s-a intors mai indreptat la casa lui. E bine sa retinem ca nu putem iubi cu adevarat atunci cand suntem cuprinsi de mandrie. Iubirea adevarata nu se lauda, nu se trufeste, ci este binevoitoare, nu are in ea porniri spre dispret si judecata a semenilor.