Despre targuri

La targul de carte la standul Monitorului Oficial am gasit o carte care m-a impresionat. Acasa am constatat ca era cuprins si judetul Tulcea cu "alesii" de atunci.

Surpriza este ca am gasit pe domnul Nicolae Georgescu Tulcea, ruda indepartata prin sotie cu bunica mea. In casa cocheta candva ramasa familiei respectivului am fost in vizita pe cand fostul parlamentar era foarte in varsta. Era ca in Dickens: cand am patruns in camerele luminoase dar ca si exteriorul neintretinute. Exista imi dau seama o atractie care se pare la mine, avid de Tulcea de care m-am despartit demult, este uneori cu ceva supranatural. In parculetul din fata casei la care ma refer erau organizate cand eram copil minunate amenajeri de Mos Gerila si Anul Nou. Erau casute cu carti si dulciuri, erau becuri colorate, cartoane cu imagini din basme etc. Parca oamenii erau altfel decat astia de acum care ca la comanda pun in fata ce au de observat ca sa ia cat mai multe imagini searbade, sa le bage in memoria aparatului musai bengos... trairea e la urma… chiar deloc, prada e totul. Ei bine am inteles ca acolo era o piata mare, targ si cand era parlamentarul la Tulcea se imprastiau paie si talas ca sa nu se faca zgomot. Apoi piata a disparut si acolo a ramas un parc… Asa a fost, este si va fi in Romania, poate si in lume, cine poate oase roade. Am citit undeva ca la inceperea sesiunilor veneau transporturi de la mosiile parlamentarilor cu bunataturile tarii ca sa nu moara oamenii de foame. Nu erau chiar dezinteresati, garile la distante mari de comune tot alesii de pre vremi le-au legiferat ca Doamne fereste mitocanii sarantoci sa nu ajunga la borcanele cu miere, a se citi cu grane care erau fala tarii…