Exista pe internet o stire
despre un cioban din zona Sarmisegetuzei parca, de 95 de ani care are ajutor de
somaj. E ca bradul si e foarte sigur ca patronul il va reangaja primavara la
stana, loc unde a trait peste 70 de ani. Acuma amaratul de patron face si el o
economie saracu...Angajarea asta, dupa ce vor manca si bea pe saturate.
Pentru a obtine ajutorul
de somaj a batut cale lunga cu avocati si cate altele, care banuiesc l-au
costat mai mult decat ia in cateva luni de somaj platit, se vede ca omul a vrut
sa faca bascalie de cocina asta in care traim si sa arate ca si un cioban poate
sa fie la fel de hot ca hotii nenumarati care conduc tara si musca din hoitul
asta ce a ramas din Romania.
Averea a impartit-o, ca
fiul umple dealurile cu turma de oi. Auzeam ca erau ciobani milionari cand
Dacia era 70.000 lei care intrau la hotelul Intercontinental inainte ca
stabilimentul sa devina macara pentru regizorii „Revolutiei in direct”.
Imbracati in port popular ciobanii cu chimirul plin erau tratati de angajatii
de acolo mai abitir ca emirii si seicii.
Deci cand mii de tineri
stau ca boii la bariera bacalaureatului scornit de gastile Ali Babailor care
fac hotii sa faca atac de cord cand desfac un fiset sau safe de directoras de
fisc, impertinentul acela de 95 de ani ia de la gura unui pustan care va pleca
sa stearga veceurile sau daca are noroc fundul unui bosorog bogat de aiurea
care nu a avut munca la stana dar a facut si el avere...si nu e asa fresh ca
nici gena nici mismasurile nu erau asa tari ca aici pe meleaguri acuma
griveitice...
O femeie care nu prea a
avut mult noroc cred, a ingrijit muribunzi si poate inginer, profesor sau
economist, ce o fi fost a facut o statistica si a gasit ca din cei care i-au
murit in brate in ordinea de mai jos, astia au avut urmatoarele pasuri care
le-au ramas pe retina, pardon pe retina a ramas amarata, pe buze daca duhul
care a iesit din ei nu le-a dus regretele in eter:
1. Îmi doresc să fi avut
curajul să-mi trăiesc viaţa aşa cum vroiam eu, nu cum au vrut alţii s-o
trăiesc...
2. Îmi doresc să nu fi
muncit atât de mult.
3. Îmi doresc să fi avut
curajul să-mi exprim sentimentele.
4. Îmi doresc să fi
păstrat legăturile cu prietenii mei.
5. Îmi doresc să-mi fi
permis să fiu mai fericit.
Era pe undeva in America
parca, toti au trait dupa modelul pe care noi l-am primit cadou doar de 23 de
ani. Nici unul nu isi regreta pacatele, nu dorea iertarea lor sau nu multumea
lui Dumnezeu ca bolnava de cancer in ultima faza care senina se spovedea
preotului ca a primit de la El timp sa reflecteze la viata traita si sa se
caiasca pentru pacate...
Un asemenea om nu avea, se
vede prea multe pacate ca cei din statisticile bietei slugi care traisera in
templu zeului Ban toata viata, cu gandul si fapta... si dupa tiparele junglei
umane intr-un ritm infernal....
Ciobanul, care, daca se
nastea mai devreme poate il dilea el pe ala ortoman care avea incredere doar in
mioara lui mandra si superovina buna de un film super sau de un joc electronic
se vede ca nu a vazut in aia 70 de ani de stat la stana Biserica sub cupola
careia a trait si pe care nemernicii or sa o faca sa arate cat de curand ca
lacasul acela pangarit de la Chiajna...Vorbesc de Romania si de planeta
Pamant...
Biserica aceea pe care nu
a simtit-o si nu a vazut-o macar, este pentru oamenii buni... dar el saracul e
un cioban ca multi ca el, acuma cu straie nemtesti si tare scumpe...care nu mai
se falesc ca matura cu directorul de la Hotel Intercontinental ci zboara cu
amantele acolo unde superofertele si avioanele carter ii duc pe bani grei
castigati nici ei cand vor muri nu vor sti cum, ca vor, nu vor, vine si plata,
ca la orice hotel sau restaurant sau spital de lux...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu