Călugărul din vechiul
schit
O zi la el m-a găzduit
Şi de-ale lumii mi-a
vorbit
Şi de amor, şi de iubit
Şi când să plec, l-am
întrebat
Ce dor ascuns l-a îndemnat
Să-şi ducă viaţă-ntre
sihaştri
El mi-a răspuns: „Doi ochi
albaştri”
Călugărul din vechiul
schit
De-acelaşi dor a-nnebunit
Şi dintre-ai lui prieteni
buni
L-au dus la casa de nebuni
L-am revăzut, l-am
întrebat
Printre nebuni ce-a căutat
Eu te ştiam printre
sihaştri
El mi-a răspuns: „Doi ochi
albaştri”
Călugărul din vechiul
schit
De-acelaşi dor a şi murit
Iar la mormânt, printre
sihaştri
Plângeau amar doi ochi
albaştri
Este o romanta care imi
place, are parte de vocea unor mari artisti romani ca prezentare si de fapt
arata ca de multe ori in dragoste exista oameni care sunt ca soldatii de pe
front. Le este scris sa piarda si daca asa e sa fie se intampa finalul urat.
Degeaba lunetistul poate cu ochi albastri isi sterge o lacrima sau doua. Ce ai
omorat omorat ramane cum se spune in alta minuata melodie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu