Eternitate

Doinafotografiaza o minunata marturie vegetala de pe coasta Normanda. O pastram cu drag si pietate. Luate de acolo unde la debarcare mii de amarati au ingrasat un pamant care iata acum da plante. Viata merge inainte dar e pacat ca se fac bancuri. E unul cu un batran american care in aeroport e admonestat de un vames ferchezuit frantuz ca nu scoate mai repede documentele de identitate. la care mosneagul ii spune calm ca ultima data cand a calcat pe pamant frantuzesc nu era nici un frantuz in jur, a intrat in tara doar cu arma, ce avea in dotare si cu cazematele nemtesti ucigatoare in fata. Pacat ca istoria e facuta de canalii, pacat ca nu invatam nimic datorita eternei reforme a invatamantului si educatiei spre nimic dar lectia majora e ca peste toate mizeriile omenesti, arme, crime, imbarligaturi natura isi are cursul ei si iata  toata acea incrancenare omeneasca este azi un lan de plante, unele cultivate care nu au in ele decat ce au primit de la natura, Dumnezeu cum vreti: informatia ca trebuie sa creasca, sa ajunga mature si sa se inmulteasca. Atat!

Se aduna si de la invingatori si de la invinsi ca peste tot si totdeauna in tot si toate pentru ca se pare ca ar cadea bine mai ales la politicienii de astazi invrajbiti mai rau de imbarligarurile de acum decat atunci. Baieti buni si tari mai aduc si cativa ramasi dintre combatantii de atunci. Ce faceau la debarcare e alta poveste. Important e ca au avut zile pana astazi... Cinste lor, combatantilor... Noi ca totdeauna in istorie nu avem ce sarbatori ca am fost ca frunza in vant si cu aia perdantii si cu aia biruitorii... Cinste combatantilor nu papusarilor...