Caritate versus demnitate

Un bătrân vindea ouă. O femeie coborî dintr-o mașină scumpa, veni la el și îl întreba:

- Cu cât dai ouăle?

Bătrânul i-a răspuns:

- 1 leu oul, doamnă.

- Voi cumpăra 6 ouă cu 5 lei sau nu voi cumpăra deloc.

- Ia-le la prețul pe care îl vrei. Poate că este un început bun pentru că astăzi nu am vândut niciun ou, a răspuns bătrânul.

Ea a luat ouăle și a plecat simțindu-se mândră. S-a urcat în mașină ei și a mers la un restaurant împreună cu prietenul ei. Acolo au comandat ceva. Au mâncat puțin din ce au comandat și au cerut notă de plată.comandă a costat 140 de lei și ea a dat 150 spunându-i proprietarului să păstreze restul.

Acest lucru este destul de normal pentru proprietarul restaurantului,dar dureros pentru bătrânul vânzător  de ouă.

Ideea este: De ce arătăm intotdeuna că suntem puternici atunci când cumpărăm de la cei săraci? Și de ce suntem generoși cu cei care nu au nevoie de generozitatea noastră?

Odată am citit undeva:

"Tatăl meu obișnuia să cumpere bunuri simple de la oameni săraci la prețuri mari chiar dacă nu avea nevoie de ele. Uneori obișnuia să plătească mai mult pentru ele. M-am mirat de asta și l-am întrebat de ce o face?

Atunci tata mi-a răspuns: "este un act de caritate înfășurat cu demnitate".

(sursa internet)