Ziua Mondiala a pisicii!

Vivat birocratia mondiala!

Azi avem Ziua Mondiala a pisicii!

Asa arata motanelul meu drag de pe vremea cand locuiam in casa demolata in 1976. Ca si cainele, de fapt o catea cu care pisica fiind in posesia tuturor facultatilor mintale si spirituale ale neamului ei era in relatii normale pe atunci adica de ocol a razei de desfasurare a lantului catelei, amandoua animalele dragi mie au fost eliberate dupa ce au simtit mai ales cateaua durerea distrugerii lumii in care traisera. In gura beciului, in lumina si vuietul escavatoarelor, urletul cainelui nu il voi uita niciodata...

Avea o dambla pisoiul. Cotetul pasarilor era intr-un spatiu inchis din cateva laturi dar calea era libera spre vie. Le dadeam drumul in acel spatiu pentru bucurii pasaresti, rame, gandacei balaceala in pamant etc. El statea strajer pe un ciot de copac taiat demult si mai cu zburlirea cozii mai improscand pisiceste stapanea galinaceele pana cand s-a gasit un cucos focos care l-a facut arsice, numai rani de clont vartos. Banuiesc ca acel cucos nu a avut norocul celui lui Creanga si a sfarsit in oalele care sfaraiau pe soba Vesta poate si datorita spiritului de libertate adus in curte. O alta amintire o am cu perioada cand se topeau zapezile si delicatele pisici gaseau un loc uscat si se pisiceau la soare. Am urmarit atent biocenoza curtii de cand am inceput sa gandesc, nu am aflat niciodata unde fatau pisicile noastre. Dispareau si in zile cu soare pe un loc uscat si ferit aduceau pe rand puii fara ochi care se scaldau ceva vreme la astrul care atunci mangaia vietuitoarele si la fel de discret dispareau fara urma. Usor usor incepeau sa prinda tainele vietii si pana cand le gaseam stapani copilareau impreuna sub privirea atenta a pisicii mama. Zeul ban a schimbat cursul vietii tuturor inclusiv si al minunatelor feline care se zice ca iau raul doar prin simpla sedere pe locul dureros. O fi sau nu o fi adevarat?