La Biserica de la Agronomie
De
ani buni exista langa sala de Sport a Universitatii de Stiinte Agronomice si
Medicina Veterinara Bucuresti o bisercuta din lemn care are parte de un minunat
décor constand din campusul studentesc de o parte si gradina botanica a universitatii devenita parc. Parintele care
pastoreste o categorie aparte de enoriasi, majoritatea studenti cu copii are un
minunat obicei ca atunci cand Dumnezeu ofera zile insorite sa slujeasca la Sarbatorile
Sfinte sub bolta cerului transformand astfel modestu-I lacas in, asa cum ar
trebui sa fie de fapt, cea mai mare biserica a omenirii: tot PAMANTUL. Cateva
mese, scaune, o instalatie cu microfoane si difuzoare care asigura auditia in
zona in care sunt participantii la slujba nu tot cartierul din preajma… iata
recuzita laica a parintelui la care se adauga manuite cu evlavie si respect
cartile si odoarele bisericesti. M-a impresionat imaginea parintelui slab la
trup care cu o atitudine ocrotitoare ofera gurii intinse a credinciosilor
sfanta impartasanie. Soarele darnic, acoperit uneori de nori care aduc raceala,
ce poate fi mai asemanator cu viata in timpul slujbei si a ritualului
sarbatorii. Chiar daca se tine in aer liber femeile mai ales cele tinere,
majoritatea cu copii lor in preajma, alaturi de tinerii lor soti par scoborate
din icoane, cu parul acoperit de un batic, un sal care dau indiferent de
tinuta tuturor participantelor chipul si piosenia tipic ortodoxe. Bolta, parca
mai minunata decat cea a Capelei Sixtine, brazdata uneori de dungile avioanelor
supersonice, prin alternanta luminii datatoare de viata si caldura cu efemera umbra
pogorata asupra noastra cand nourul, ca si raul binele, acopera Sfantul Soare,
iata ce aduce deosebit slujba de la Agronomie, vorbele scripturilor sunt, cum
suntem obisnuiti din pacate prea mult, insotite de imaginile reale ale lumii in
care vietuim. Sa dea Dumnezeu sa aveti si dumneavoastra parte de acea traire
minunata avuta de mine astazi alaturi de o mana de oameni de pe acest pamant in
majoritate tineri, in clinchetul minunat al glasurilor de copii adusi de
tinerii parinti la slujba, mama fiind imbrobodita ca toate credincioasele de
2000 de ani incoace pentru Sfanta Impartasanie acolo in acea biserica fara
ziduri, fara sfinti pictati dar binecuvantata de Sfantul Soare si, cred eu, de
Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu