Bunica
mea a decedat pe 23 noiembrie 1987. Pentru dansa eu am fost un cadou la aniversarea
fix a cincizeci de ani de viata. Bunica m-a obisnuit cu grija pentru amintirea
celor dragi si disparuti si tot ea ma lua la Bisericile Ruseasca, Bulgareasca sau
Catedrala Ortodoxa din Tulcea atunci cand erau cele mai importante sarbatoti anuale ale
Ortodoxiei. Este inmormantata in cimitirul din Tulcea. Un loc unde de fiecare
data cand ajung "acasa" trebuie neaparat, indiferent de vreme sa
ajung!
Am
fost si vara aceasta la cimitir si cand am ajuns langa mormantul in care sunt
alaturi de ea ramasitele pamantesti ale bunicului si strabunicului, tatal ei,
am gasit o brosura murdara de pamantul argilos de acolo.
Am citit-o in lumina aceea unica a Tulcei, am simtit o lumina
interioara cum poate ar simti toti cei de rit ortodox daca ar avea parte sa
citeasca intre doua ClicK-uri sau opere ale emanatilor dezidenti ...o astfel de
insiruire de povete pentru viata de acum si de dincolo...
Mai e undeva in cimitir mormantul fostei noastre chiriase
Filipescu Claudia inmormantata impreuna cu sotul care decedase cu mult inainte
de a parasi si ea lumea in care i-a fost credincioasa, in anul 1969. Ce mester
fotograf a reusit sa faca o asemenea poza care dainuie pe crucea lor printre
semnele uitarii cu imaginea celor doi fosti indragostiti...in vremelnica si
scurta lor trecere pe asta lume.....
E o dovada ca ce e virtual ramane un fas, ce e facut cu frica de
Dumnezeu, maiestrie si credinta, bun simt si suflet curat ramane, pana cineva
fara suflet, fara inima si fara Dumnezeu va veni sa faca bani si din acel mic
colt de univers...
La Tulcea in cimitir parca se vedea ca mai e un fir de frica de
Dumnezeu, PANA CAND!!???
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu