Imagini de Craciun in 2015
Love story la Lacu Morii
Luat de treburi cu tot felul de Mosi: Gerila, Craciun si altii am neglijat
de cateva zile bune plimbarea mea la Lacul Morii. Azi, daca mosii au venit am
ajuns si eu la dragul meu lac care imi aminteste de Tulcea, de casa demolata
acolo in 1976, la fel ca si intregul cartier aflat acuma sub ape aici in
Bucuresti…
Lacul are acum cu
o crusta groasa de gheata, ma gandesc ingrijorat unde or fi ratele care se vede
ca nu mai au bugetul din anii trecuti si nu mai isi permit sa calatoreasca pe
rutele stabilite de mii de ani de inaintasele lor pana prin Africa asa cum
ziceam noi in comunism: in tarile calde. Sau poate din cauza antenelor, poluarii si undelor
de tot felul de acuma... dar unde au disparut ?
Mergeam uitandu-ma si la copii si
parintii care folosesc acuma pungi, ligheane, cei mai mici farase dar nici unul
nu mai are nazdravana sanie, galagia e insa aceeasi cu cea auzita de Alecsandri
cand a gandit frumoasele lui pasteluri de iarna…la sanius, plasticarus poate
s-ar numi acuma...
Pe faleza erau cateva persoane. Doi
mi-au atrás atentia, siluete trase ca prin inel, imbratisati lipiti pe fundalul
cu un soare timid ascuns in aburul laptos al norilor si cetii, parca totul era
un tablou reusit al unui impresionist, nu prea se mai vedeau nici monstruoasele
cladiri ridicate haotic in era bunului plac al orisicui are bani…
M-am apropiat de cele doua siluete,
el avea o barba aproape alba iar ea pe portiunea de fata ce iesea din blanuri
arata ca totusi si reclámele pentru cosmetice sunt niste tepe.
I-am depasit cu un fel de ghiveci in
suflet din tóate cate putin, admiratie, invidie, dispret si cate altele dar
foarte putin din fiecare….
Am ajuns la Crucea care aminteste de
biserica ramasa sub ape, am mers pana am dat de haita de caini care nu stiu din
ce motiv statea pe partea dinspre uscat a falezei ca miile ce cetateni care se
insiruiau pe drumul pe unde liderii lumii invitati de presedintele comunist al
Romaniei treceau in masini decapotabile si salutau masa de oameni care ii
aclama. Uneori se opreau si faceau ce zic astia acuma o baie de multime!!!
Acuma nu prea am mai vazut asa ceva, decat masini in viteza care alearga
bezmetic pe culoarul deschis de masinile cu girofar. Acuma lumea cam stie ce
hram poarta fiecare politician si fuga e mai buna decat saluturile calduroase.
Oricum ca sa evit o baie de multime
de caini, am pornit inapoi, vazand iar cuplul cu siluete adolescentine oprit de
data asta in loc si la fel de sudat ca intr-o statuie de Brancusi, Sarutul.
Parca acuma era ceva mai multa
invidie in ghiveciul meu. M-am apropiat si am ajuns sa aud o voce cam dogita de
tutun a cocoanei care se rastea precipitata la un telefon mobil zbarlind barba
matusalemicului amorez…
Am depasit pseudoscena de dragoste
indreptandu-ma spre un loc unde trei tineri care se vede ca erau molipsiti de turbare de la
haita din partea cealalta, ardeau chiar pe malul apei ceva care emana un fum
gros imens. Ghiveciul s-a transformat in suparare…
Am plecat spre casa gandindu-ma la
aerul curat de care dai la departarea de strazile cu mii de masini inaintand in
ambele sensuri si la planurile urbanistilor care fac acum urbanism pentru
afacerile lor nu pentru urbe si ai ei cetateni, care vor sa faca o bretea de
autostrada pe langa lac. Rupe-li-sar bretelele sa ii vedem asa hidosi cum sunt
nu numai ranjind cu sloganuri antisaracie pe benerele pe care tot ca sa ne
polueze sufletele nu le mai ridica dupa ce s-au asigurat ca 4 ani mai au de ros
la tara asta amarata…
Bucuresti 26
decembrie 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu