E un cosmar, strada e pustie, joaca turbat luminitele multicolorate pi la geamuri, la RRA nu mai e stiri pi la fix decat doar la cateva ore zilele astea, inventii manageriale se vede a alesilor protapiti de cine trabe la butoanele de sefie... o muzica turbata cu gingaleala de cateva luni, apoi cu revelioane cu vedete de mucava. Unde sunt vremile de alta data, acuma se prajesc si bogatanii ca la colectiva noastra politizata si demonizata platita si rasplatita ca cu aia di la revolutie da’ mucles... poate nu era rau daca nu se rascolea ce o fost si ramanea colectiva aia care facea de toate de noi ale noastre. Parerea mea! Speranta mare in iuropa alora multi poate sa se termine cu lichelele care agata cate unul cald la mestecat ca sa nu faca cu banii ce trabe. Era un banc cu un preot hulpav la care vine o enoriasa in ciuda lui si ii povesteste de un vis al ei pacatos ca se facea ca ea trebaluia in biserica si a venit preasfintia sa si s-a luat de ea. „Se poate Marie!” Si am facut traba aia rusinoasa „Se poate Marie!” si mi-ai dat matale 100 di lei. „Vise Marie, vise!” Asa si noi romanii ca Maria cu toata bunaciunea lumii care ne iubeste dar prin pusii ei ne jefuieste, vise romanie! Si mai era cu postaritele pe cale de digitalizare: gasesc o scrisoare pentru mosu a unui amarat care are parintii ce nu pot sa ii ia si lui un trenulet electric, o masinuta verde teleghidata si o ciocolata. Cu lacrimi in ochi categoria ce sta prada acuma digitalizarii turbate si fara creier da cu interese aduna bani, iau aluia ce visa dar nu mai au de ciocolata. Impacheteaza de vis cadourile si factorul duce aluia mic de la mosu cadoul. Gasesc dupa cateva zile scrisoarea de (ne)multumire la mosu ca e fericit dar si suparat ca trenuletu si masina sunt brici dar cum zice si tat-so la o gura de saniuta si un fum di nationala o fi halito... alea di la posta! Asta e, e ghini di cine primeste si jale di ala pi care il minciuneste si jefuieste dintotdeauna ba colectivilor miliardari!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu