Ingerii lui Luce J

 

Am ajuns anul trecut la Salonic si cel cu masina care ne-a luat de la aeroport era foarte bucuros ca suntem romani si ne-a elogiat pe antrenorul echipei lor cu patima iubita. Si e acolo unde stai langa sandalele lui Aristotel la ei in centrul orasului…  Prostia doare si patosul alergarii la meciuri poate duce nu la Lyon ci in ceruri! Pacat, unii se omoara din una, unii ciutani omoara ca asta vad prin tara lor plina de scoale cu consilieri, ONG-isti si frecatori de menta prin parlament care cauta de toate dar bunastare si ce trebuie familiilor de amarati… fara rusine si frica de Dumnezeu acuma ca le face si gard la ograda de la tiran arata toti imbuibatii si imbuibatele ce nefericiti sunt ca... asta e… Ce bine e cu salarii grase, vacante bengoase si atatea de de toate care se zbat sa arate ca trebuie atatea aiureli cand daca ar privi in urma la ciuma rosie ar fi dumiriti dar trebuie sa pape bani si sa faca sa fie cum convine la cine trabe! Pacat ca am ajuns in mizeria asta cu atatia imbuibati care nu fac adica pardon fac cat mai mult rau… Asa sa va Ajute Dumnezeu!

Fatu frumosu tortosu

 

Cel mai presedinte din presedintii planetei asteia isi merita locul: Zilele acestea cand crapa si cerul prin continentul al carui nord il pohteste mai ales am inteles ca a facut bascalie, pe bune de halitorii de fonduri grase cu incalzirea gloabala. Daca tot prinzi presedinti cu lasoul si serviciile de mai acana de unde esti maria ta aduna si pe astia halitori din Hongeuri, hacademii, hinstitute si vapoare ultra sofisticate cand altii mai ales copii moare de foame si de sete de la principiul asteia de acuma pe care marele disparut cosa il preamarea, sa moara toti si tont da liberalismul nu! Am vazutara ca si disparutu a fost prin multe si cornute si se vede ca de aia era asa inrait pe aia pentru care chipurile era inrolat in partide si ASE, conferinte si de toate dar mai ales la tv si radiouri. Vadim Tudor si el desparut dar cu coloana cat de cat verticala a mai avut un ghimpe pentru marele muzicolog al epocii de platina care zicea zburlunaticu ca: dai drumu la radio e el, la tv tot el, la aragaz tot el, la frigider tot el. Domnule ma refer la astia cu cartea facuta pana la 89, aveau haz tot de necaz, dar aveau! Acuma uite la astia care fac ce li se cere ca nu vezi nica da simti de e vai de mama ta! Incep anul baietii cu asumari de raspunderi parca la porci se numea asomari! E unul raspunzator de jafurile pirateresti la care am cotizat o parte mare din venit cu anii, ne-au luat banii si acuma altul iar… Ca hopa mitica, cum ii dai cum se ridica... Direct cu toate inghetate la venituri si jucause la jefuit de baietii… si fete...

Asta e dar natura tata mu e de joaca si o trage rau de tont. Si vad ca in loc sa faca ceva dupa omul asta a doua oara pus in frunce ii sar la jugulara toti baietii buni modele pentru fraieri pentru raii nostri care saracii nu mai au sau in fine guita ca nu mai au tata la care sa suga o fi asa nu o fi dar leaderul asta lepros de care de frica pun astia pe oricine, la romania bre e chiar ca aia ai indienilor americani cu pene si vopsea pe ei! Sa se duca sa taie tort cu groenlanda si chiar la tanc sa se faca acolo unde a taiat, ceva de acuma astia adepti ai lui cosa vand bilete de horeca pentru plaje pe feliile de tort ale lui fat frumos asta pe care zmeii autohtoni il omoara ca pe ala prim al lor… E tare dar pe intepati ca noi de secoli ne doare taria asta. Asa sa va ajute Dumnezeu noi cu energia ei cu cumetria… O sa fie si o sa fie o mare cosearie… nu e asa maestre… E o carte acuma scrisa de nepotu la frizerul lui Ion Iliescu devenit acuzator cu acte, zice el in justitia meletara… Zice ca dupa ce a studiat mii de hartoage rupe blestemul din 1989 se vede ca la cine trabe i se rupe… Ce o fi o sa fie nu e asa bre romanie…

Rusine nerusinatilor

 

Poporul acesta al meu cu un neam segmentat in cei paterni de la Dragasani cum zic sau ziceam ca majoritatea s-au dus adica cei din cei 16 frati si surori ai tatalui meu cu ai lor si de la Tulcea ai mamei unde eu am copilarit si m-am maturizat intr-o lume formata din 22 de etnii de la care am beneficiat de atatea obiceiuri, mancaruri, feluri de a gandi si fi, cred ca acea armonie in care am trait s-a manifestat datorita nu fricii de militie si securitate ci a fricii de ce fusese in razboi!

Profesori minunati, nu ca astazi zdrobiti si organizati pana la infinit de politruci analfabeti cu diplome false si nemeritate si cu staif! Pictori intre care am vietuit respirand mai mult decat meseria ci si lutul acela inexistent din care erau facuti avand ateliere si ore de predat si aceste avantaje ii obligau si astazi eu cred ca aerul, lumina, peisajul unic si lumea lui Eugeniu Barau nu au egal in istoria atat de enciclopedica a artei. Am participat la tabere de creatie, concursuri si mai ales cred la acea renascentista atmosfera a orelor cu domnul Eugen Bratfanof si nimeni din denigratori nu poate sa imi impuna ca faraonica si minunata Cantare a Romaniei nu a fost ceva maret, eu gasind undeva timid expuse lucrati de pictura premiate printre care fantastica realizare cu cusma lui Mihai Viteazul ea insasi o fresca a ce a fost in sufletul si imaginatia autorului profesor al meu nu ca astazi…

Am ceva minunat in inima, suflet si minte presarat cu mirosul de culori si personalitatea acelor oameni, Gasser, Stirbu, Pelmus, Constantinescu, dar mai ales acuarela de vis a deltei inghesuita in camaruta sclipind a un pahar impecabil spalat a lui Constantin Gavenea pe care il gaseam in fiecare an la Sala Dalles cu o retrospectiva ce arata ca talentul si creatia erau pretuite in huiduita lume a ciumei rosii…

Ce e acum, e ce e… Raul, crima o data infaptuite e greu sa le repari. „Ce ai omorat omorat ramane” spune un cantec si asta e romania sau ce a fost. Si se vede, pana acuma banditii unsi cu alifii reuseau sa faca din aniversarile poporului ceva, acum cand pedala pierzaniei e la blana cu tupeu beizadele si mizeri acoliti incearca sa dea in popor ca e nesimtit si nu respecta fiorul… care fior ma, ca va vede si va aude cocotatilor si distructivilor saracitori de tara bogata… Dumnezeu!

Imi pare rau dar asta simt de Craciun si de Ziua Unirii Mici ca a mare a fost pedeapsa data de baietii buni alora rai ai lor… Si acuma e ce trabe sa rezulte adica grohaiala, minciuna si saracirea celor lasati fara carte, cu atatea „minuni" aduse de ce a fost sa fie! E o carte, Ruperea blestemului scrisa de un militar justiriar oare se mai poate rupe ceva !?

Davos

Este o zi istorica sa zica presedintele SUA ca daca nu erau ei americanii: vorbeati acuma germana si japoneza! Chiar ca machidonul care a taiat nodul gordian!

Cei șapte magnifici

 

(titlul original: în engleză The Magnificent Seven) este un film western american, realizat în 1960 de regizorul John Sturges, un remake al filmului japonez Cei șapte samurai (1954) al regizorului Akira Kurosawa, transpus în decorul american tipic westernului. Protagoniștii filmului sunt actorii Yul Brynner, Steve McQueen, Charles Bronson, Eli Wallach, James Coburn, Robert Vaughn.

Un sat sărac mexican este amenințat și jefuit în mod permanent de bandiți. Câțiva săteni merg într-un oraș de frontieră cu Statele Unite, pentru a cumpăra puști ca să se poată apăra. Acolo află de la americanul Chris că puștile nu le sunt de folos fără experiență de luptă. Îi sfătuiește să angajeze câțiva bărbați înarmați, pentru o anumită perioadă, până trece pericolul. Chris se lasă convins de cauza lor și reușește să adune încă cinci bărbați înarmați și pricepuți, care pentru bani puțini și mâncare de la săteni, se angajează în lupta împotriva bandiților. Un tânăr entuziasmat și cam negândit zis "Chico", după un pic de insistență și agitație, se alătură și el grupului. Pistolarii par foarte diferiți ca aspect și par să aibă abilități deosebite, dar sunt uniți în strategia de luptă când banda lui Calvera atacă satul. În bătălia finală, la care sătenii participă în cele din urmă și ei, deși bandiții sunt în superioritate numerică, sunt învinși. Dar patru dintre cei șapte luptători, au murit și ei. Doar Chris și Vin părăsesc satul, Chico rămâne la o fată din sat, de care s-a îndrăgostit.

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

A venitara si hiberneala

 

Ba ca ba, ca ba, ca… si uite ca e! Adeca e si iarna, iarna, iarna cum ne lasi la acestia mari enormi borfasi! Eram prin orasul asta mazgalit si paraginit si plimba acu cateva zile unul cu un camion o teava de metal ciuruita. De ziceai ca e din lascarica a marelui politician patriotara Sergiu… Pai ala care acuma face pe spartanu unde apuca sa bage tara mai in groapa ce o fi facutara ani in gaurile cu care tinea lumea in frig si nespalata!!! Cu devize de plata…. Mereti la prefectura capitalei sa o vedeti cum arata!

Asta e, e iarna frate de ingheata tot ca la alocutiunile astora care sunt habarnisti da ministi si explica de ce e cum e. Coifu, bratarele, bogatiile unde e! Ingheata-le limbile Doamne du-i la ala cu coarne si copite, bacsa si coada… Si cu flacari ca asa trabe diferente… Cu fiecare a lui coarda… Asa Sa le Ajute Dumnezeu ca acuma au si ei un of, sa adune amaratii strazii ca mu se stie cum cade morisca la ruleta ruseasca, pardon, a vietii lor pacatoase si slugaroase… Asta e…

Reteaua

 

Sandra Bullock e un inginer de software cu prea puţini prieteni în afara spaţiului virtual. Când îşi ia prima ei vacanţă după mai mulţi ani, ajunge să fie târâtă într-o reţea de spionaj computerizat.