Caldura mare controleur

Azi incepe sa bage iar madam naturesco foalele in brau lu’ Bucale. Incalzire global cand zice-se una la politichie si iasa alta, la vie... care era en rose si bella, asta e. Se muta si Nea Iancu in mileniul al III lea: afara cald, 36 grade Celsius! Sa vezi si sa nu crezi, pe toate ecranizarile mai urmarite de astia de azi ca Dallas si alte alea ca atuncea cand ziua se muncea si sambata... nu se hlizea tot omu’ la aparaturi… In tramvaiul cu aere, pe bune, de mare mileniu nou urca o controloare. Si... sa vezi si sa crezi, ia un loc racoros, scoate scula cu miliarde de de toate si se balaceste in butoane si hlizeli. Asta e, fiecare cu ce are pe domeniu. Domn’ Goe cu sepcuta lu’ gradmamana, cocoana cu panza bleu inchis cu dungi…

Din respect

Am vrut sa fac o caricatura, harap verde (cu coarne si copite sub coada...) dar eroul minunat al marelui Creanga plagiat se vede dupa popor!!! nu poate fi intinat nici chiar azi si mai ales nu de mine! Insa setila, pasarila lat lungila, ursila (ca vor sa ucida nu stiu cati amarati ca e nevoie la pretinii inarmati si amorati de trofee...), fomila, hotila cu guler alb sau albastru, tradarila si atatia altii vorbind ca Cantemir sareacu primul care a scos din casa occidentului ce stia fiind facut chiar academician, e drept mai era cineva un fel de Marie Antoaneta a noastra care insa a adus in felul ei chimia romaneasca la culmi... si sa nu uitam de imparatu’ rosu, negru, violet, albastru, galben si atatia (sunt ajutat de ROGVAIV). Mai mult sau mai putin semnificative sunt déjà in imaginea mea, nu imaginatie ca e chiar stupid sa mai zici ca strutu ca astia nu ne-au distrus faptic, ca ei nu este! Doamne, Ajuta-ma sa apuc sa aud o data ca niciodata si eu am incalecat pe-o sa si s-a terminat o data povestea horror asta asa!!!

Tupeul naturii

 

Nici usturoi nu a mancat nici gura nu ii miroase! Asa e pe aici la noi astazi. Dupa foc a venit o ploaie ca cand eram mici cu bulbuci… Unde e ce a fost? Parca seamana cu ce fac talharii astia. Fura, belesc tara, tradeaza da’ vine ceva cu bulbuci care nu plateste impozite, nica si gaaata abra cadavra si... e brici… Insa nu este sita ca timpul. Si priviti ce a ramas dupa 30 si ceva maruntis de ani de tranzitie, expeditie (de tezaur) de atatea si atatea. Avem chiar de toate, bazar bizar dar ingrozitor. Eram intr-un spital de curand si am auzit ingrozit de cancere, de alte boale care ne rup... dar la noi programarile conteaza. Pana in anul 3000 la mintea astora care si asa cred un nemernic ca cineva a fost ales cu 700000000%. Au facut si la alegeri legal ca e majoritate daca ies din casa cativa votanti, parlamentari ajung aia care nu au nici in clin nici in maneca cu pe cine ar trebui sa reprezinte… Totul este horror si pe doase… Dar si lumea e horror asa cum o coase... si pe doase… Pacat, o viata are oricine si daca viata e pe mana astora e jale… Asa sa le Ajute Dumnezeu ! Fiecaruia dupa ce lasa in sita timpului !

Bucuria copiilor

Am vazut o poza zilele acestea pe internet cu doi copii amarati care facusera din te miri ce o motocicleta. Doua jenti, o cutie in mijlocul lor pe care stateau, ceva ca un ghidon si culmea de unde au gasit, fiecare avea casca… Mi-am amintit de cate faceam, copil fiind cu prietenii improvizand. La un vecin cimentul din curte devenea cu o sfoara care lega vitele din bolta teren de tenis. Pietroaie albe erau folosite la marcarea terenului, palete de 30 de lei leit rachete de tenis in miniatura de la un joc de badminton si mingi de tenis de masa deci la treaba. Iarna pe o masa masiva cu un joc de fotbal cu nasturi era laborios faurit un campionat mondial la caldura sobei. Trageri la sorti grupe totul dupa calapodul a ce vedeam la televiziunea aia adevarata fara minciuni si propagande scarboase… Era cam prost ca la noi ajungeau sa ia campionatul mondial tari amarate ca de unde erau aia cu motocicleta falsa de la inceput… Pe cele doua postamente din clasa dand catedra la o parte iesea un tesen de tenis pe care jucam cu palete si mingi de ping pong. Uneori catedra era masa si atunci era o adevarata arta sa ne incadram in terenurile de joc cu suprafete mici…

Care e mai fericit acum unul dintre cei care imbacsiti de un ecran luminos care joaca pe intuneric de toate, tentati si de toate scornelile creierelor bolnave cu pariuri si alte josnicii avertisgitoase sau noi care cadeam lati seara dupa o zi in care eram in toata lumea sportului dupa tiparele de la un tv alb negru! Erau si la vremea mea copii din familii cu probleme ca acel efeb din generala cu un umor dureros dar nobil care ii spunea doamnei diriginte Paruschi Teodora la inceput de an ca mama lui era muncitoare la fabrica de peste si tatal casnic… Are Toma Caragiu cateva fraze referitoare la romani si cuvintele acelea sunt profetice. „Cum ma vreti voi sa faceti poporul acesta sa nu mai rada…” Poate reusiti dar nu numai poporul acesta, lumea de ce o vreti distrusa in esenta ei!

Astazi in Crangasi aici este un glob cu tevi din care tasneste minunat apa. Pe dihonia asta au aparut cativa copii, baieti si fete cu mici rucsacuri. Au aruncat totul, au luat pilda catorva porumbei care ridica aripile si fac un fel de dus pasaresc unde vine cate un jet rebel, au distrus minunatul curcubeu facut de cercul de apa si s-au aruncat in ochiul de apa. Cu adidasi cu tot ce aveau pe ei… Minunat se simteau, a aparut un tanar care aducea si cu fortbalistul Chivu, si un pic cu tulceanul meu fost coleg cu tatal casnic de atunci cu ciuma rosie. A facut rost de o sticluta de bere pe care a bagat-o la frapat in bazibasul buclucas. Un tanar frumos dar déjà distrus de deliciile epocii de diamante de azi. Diamante de rahat care erodeaza in varii moduri ajutate de romania educata, de mizeria in care ne zbatem si de interese meschine sa nu mai aiba multi soarta ce noi copii curati fiind am avut-o. Am ramas cu ceva in suflet, bucuria aceea pe un fond de timp cainesc a scaldatului interzis si nu o voi uita usor!

In prag de rekord

 

+

Alpinistii urca pe piscuri. Atletii adevarati doboara recorduri. Savantii adevarati fac descoperiri epocale. Cinste lor!

 Canaliile ne-au adus aici dar ciocu mic. Am martor orasul asta mizerabil numit bucuresti. Am fost mandru cand cu greutate am ajuns sa ii  fiu cetatean. Treceti pe la raposatul cinema patria, prin raposatul parc cismigiu gainatat. Pe langa gardul dintre gara de nord si basarab!!! Este poate si efectul turbarii asteia cu mersul pe 4 roti cu miliarde de cai… Pacat, e parca un hau fara fund. Ba nu, fundul romanilor e gooool. Ca tot nu e bani, da’ de stadioane iasche… Asa sa ii Ajute Dumnezeu pe nemernicii care au facut sa fie asa in lumea asta cladita de atea genii adevarate nu horror…*

Astazi un alt record romanesc de data asta temperatura neminciunita se zice-se ca va fi de 42 grade Celsius (nu Richter)… Doamne Fereste…

Cugetare

 

De 1 iulie, de Ziua Sfintilor Doctori fara arginti ma simt si eu parca sarbatorit! La USAMV in vecinatatea Salii de Sport exista aceasta ctitorie minunata! Placerea revederii caminelor, a cantinei, a drumului strabatut o perioada de studentie dimineata de la odihna la cursuri, seminarii sau laboratoare… cu miracolul slujbelor tinute cand este cazul sub bolta minunata a cerului inconjurat de verdeata, oameni si carte...

Damian a fost numele Doamnei Director de la Editura Ceres care m-a angajat dupa 3 luni de somaj, activitatea desfasurata la cateva statii de tramvai de casa… in lumea, creuzetul creatorilor de carte si chiar in mare parte agricola a fost un dar Dumnezeiesc!

Insa sarbatoarea marcheaza si o perioada trista din viata mea cand, dupa 2006, nu am primit sporul acordat de lege doctorilor in stiinte deoarece nu s-a considerat de cine trabe ca lucrarea „Studii privind importanta catinei albe (Hippophae rhamnoides L.) pentru protectia mediului si economia sanatatii umane” nu avea nimic comun cu apartenenta mea la Compartimentul de protectia mediului, securitate si sanatate in munca si suptaveghere tehnica… Asa sa le ajute Dumnezeu la pretinii de totdeauna si mai ales de atunci!

Viata ofera teme, sarbatoarea de astazi este un subiect cu doua fete un fel de Ianus. Fata minunata este a celei mai placute activitati desfasurate de mine ca angajat alaturi de cateva doamne care au tiparit cartea agricola romaneasca de inalt nivel mondial, colectia Caleidoscop si multe altele!

Si acea latura neagra a aceleiasi activitati in serviciu in care coloana infinita a lui Brancusi m-a vizat si pre mine cu cine ridica al sau cap, strange-i grumazu‘!

Viata este cum este si tot ce fac in ultimii ani prin aceasta facatura numita bloger-erie, (conferinte in China, Rusia, Germania, articole in publicatii si pe internet etc.) este poate o varianta moderna a vechilor vindecatori de demult. Oare voi apuca sa vad vindecarea noastra a oamenilor, romani mai ales, a animalelor, a naturii datorita folosirii asa cum se cade a catinei albe, a bunului simt si dreptatii…?

                                                                      Bucuresti 1 iulie 2023

Amintire cu tanti Polea

La Liceul Pedagogic Tulcea, unde mama a fost bibliotecar o perioada, era o femeie de serviciu, lipoveanca, tanti Polea. Cand a auzit dansa ca sunt student la facultatea pe care a absolvit-o tatal meu i-a spus mamei care radea copios cand povestea acest lucru: „Ingineru’ mare ia chiili di la birou si li da la ingineru mic cand tirmina facultatea…” Doamne ce viziune, ce proroaca a fost tanti Polea nu numai cu ce capitalism turbat „vinea pi noi” ci posibila simplitate a vietii mele ulterioare, sub plapumioara statului… Poate eram, in acest caz si eu ca beizadeaua nevazuta de mine care am inteles ca era a presedintelui de CAP din, zona cam ca mine ca etate, angajat la IELIF Giurgiu a carui semnatura am vazut-o pe o hartie care arata „deficientele mele in utilizarea irigatiilor”!! Eram asa de ocupat cu militarii, cu starea culturilor, cu tratamentele, naveta si sederea in conditii dificile de pe unde apucam… ca doar un procent din salariul de sef de ferma cu delegatie adica de stagiar m-a afectat, dureros si nedrept e... drept! Trebuia sa fie si atunci cate un fiu al ploii la tocator dar ce conteaza. Toate au trecut si multumesc familiei mele, parintilor ca nu au avut macar ca idee ce insemna a cladi prin frauda cariera fiului lor. Ce ar fi fost? Eterna intrebare a vietii cand privim in urma, daca avem acest privilegiu de la Dumnezeu si analizam ce era... daca… ?