Constantine tine seama

Un nume maret in tara asta a noastra cu oameni de mare valoare, Constantin Brancoveanu martirul neamului, Constantin Brancus cam opus lui dar mare in lume si atatia... Imparatul sarbatorit astazi este prilej de aducere aminte a celor cu acest nume. Care merita evident. Insa datorita marelui actor Octavian Cotescu un Costel a fost in vremi de veselie sanatoasa erou national inspirat de scrierile lui Ion Baiesu! Si cantece de petrecere si romanturi il aduc pe sarbatorit in fata, Costantine ti-a spus mama… Costica, Costica… si atatea. O istorie plina de oameni cu nume imparatesc ce au facut ce trebuie si cum trebuie in vietile lor. Acestia, fosti sa le fie tarana usoara ca martirilor morti pentru credinta din sangele lui Constantin Brancoveanu si sa ne traiasca in pace si bunastare cei in viata… La muti ani!

Elena, dragostea lor

 

Sursa imaginii internet

Crestinatatea in parte sarbatoreste o mama si un fiu care, datorita rangului si sortii au marcat legiferarea crestinilor acolo unde erau acestia prigoniti.

Numele Elena este predestinat se pare din vremi stravechi unor evenimente demne de stupiditatea alor de acum!! Sa ajungi la un razboi nimicitor, sa piara ceva uman maret pentru o dragoste idioata… Povestea se pare ca e adevarata. Evident nu Elena aceea este de vina ci ura, hameseala eroilor ajunsi in istorie dupa acea isterie! Se pare ca omenirea nu a evoluat de ceva mii de ani si iata hokus pokus! A idioti lumea inseamna cand nu ai pic de geniu si imaginatie sa o bagi in rahaturi care au fost minunate unelte distructive adica, scuze Elena, aceeasi Marie dar cu alta palarie! dealungul istoriei. Asa si Elena noastra, academician doctor datorita careia cu bune, cu rele eram in fruncea polimerilor. Acuma dupa gaselnita leita cu Maria Antoaneta ghilotinata ca si grasanul ei regal consort avem istorie leit francofona… Dar cu o mare lipsa, fara Napoleon, e drept avem azi cu mile dar vai mama lor! Si a noastra datorita lor! Un pomelnic intreg, ciocu mic de cateva Elene ca acuma epoca lor e pe val, altele inca sunt „under construction” ca nu se stie nica de ce e adevarat si ce nu in vremile actuale de autodistrugere a neamului. Vor nu vor idiotii, sunt mii de mame, de femei Elena pre nume care contribuie si au contribuit la existenta poporului astuia prin ce este frumos si adevarat. Sa le Odihneasca Dumnezeu pe cele ce nu mai sunt si sa traiasca pretuite asa cum merita cele care merita!

Despre canepa si curtea mea

Aveam un front al meu de joaca minunat, fiind inspirat de cartile ce le citeam cu infrigurare! Canepa era multa si nefolosita dar avea un aspect minunat pentru scenele unor inchipuiri ale mele. Intr-o toamna m-am pitit dupa un palc de plante déjà incepand sa se usuce… Si undeva lateral de genunchiul drept s-a infipt o bucata lemnoasa evident cu durerile cuvenite. Am rupt pe loc tulpina zicand ca o smulg dar in cateva zile a inceput sa se umfle locul. Obisnuit conform modelului tatalui meu si al eroilor iubiti din carti si filme am cautat sa folosesc niscai leacuri la indemana. La un moment dat a inceput sa curga puroi. Am ajuns la un cabinet medical si acolo parca vad si acum cum, presata cu stiinta, a inceput sa rasara din rana o bucata de tulpina imbracata in sange si puroi care devenise semilichid fiind derdelusul dureroasei mele simbiotice de sub piele. De fapt ca astia cu metroul mai tarziu isi facuse un tunel nou!!! Chiuretat cu durerea aferenta am simtit pana la urma o mare eliberare. Atunci am avut o lectie de anatomie la purtator, fara lector profesor ca in cartile de limbile engleza, franceza si spaniola cu care ma luptam, spaniola dupa lectii la televiziunea aia hulita astazi si de rahat inlocuita, fiind si astazi asternuta intr-un caiet de 200 de file, parca asa erau, cu scrisul drag si inimitabil al mamei mele. Mai stiu: „Buenas tardes queridos telespectadores…” In grafia mea evident abia apoi urmand sa aflu cum au suferit atatea milioane de amarati la auzul limbii care era pentru mine si mama un scop adus pe tava noua de educatia cretina a ciumei rosii… la fel cum am aflat tarziu ca genialul Napoleon a plecat cu niste jegosi infometati cu puscoace prin Italia si a venit inapoi rapind austriecilor (care isi scot parleala cu noi acum) aur si bogatii tampind si inflacarand junii de pre acele meleaguri cu „Egalite, Fraternite ori la Mort!!” Si tot asa dar tot jefuind au distrus in ceva timp si iuropa acuma cu atatea scorneli ajungand toti din tagma jefuitorilor cam unde le trabe… si merita... Sunt suparat evident ca mi-am amintit cum am invatat anatomie avand chirurg un bio, adica natura adevarata, adica un crampei de tulpina de canepa pe fundal cu ciuma rosie si curtea copilariei mele… Ah, Doamne ce minunat a fost… De ce nu se poate da timpul inapoi… ?

Gica Petrescu 1915-2006

 

Sursa imaginii internet

Nascut pe un 2 aprilie este poate mottoul muzical a multe generatii de romani… Era Stefan cel mare prin coclauri si aude un cantec minunat al unui flacaias. Il aduc razasii si Domnul Sfant il intreaba ce stie a canta si-i canta, si-i canta la sfarsit scoate domnul o punga de bani si il intreaba : da cum ti chiama pi tini ? Gica Petrescu Maria ta ! Asa glumeam noi cand cu ciuma rosie! Mi-a placut o relatare a lui Nae Lazarescu despre un turneu al lor in care undeva un primar bogat a facut un ospat pentru menestreli. Nae ii sopteste lui Nea Gica, un avar consacrat ca e cam scump ce se serveste. Manaca ei, distractie, cand se sparge cheful vine Gica la el si ii spune ca el a mancat doar doua chifle si doar supa… Atunci a aflat Gica de marinimia grandiosului primare… Dar poate fara sa vrea, raii i-au facut un bine, traind marele roman atata si poate din cauza dietei... alias zgarceniei!

Tudor Teodorescu Braniste

 

Pavilionul de vanatoare

Autorul romanului "Printul" (1944) dupa care Sergiu Nicolaescu a avut un film care, aparand pe ecrane, din pacate nu a fost cum era normal si un prilej de apreciere a celui care a scris cartea. Se infaptuieste o mare crima culturala, tinerii nu sunt informati si pusi in fata tezaurului complet al Romaniei ci acest vid voit creat duce la instrainare, dispret  fata de ce a fost aici in ultimii 60-70 de ani.

Din jurnalul meu din anului 1988:

Al saselea roman dintr-o serie care se voia o fresca a Romaniei in perioada 1880-1940 cuprinde citate care sunt extrem de graitoare si azi:

Un Magureanu nu are voie sa-si inhame caii cum pofteste, ca un om de rand. El e dator sa pastreze datoria neamului.

Fiestecare vietate isi cauta perechea in neamul ei. Cine a pomenit impreunare intre soim si gaita?

Adevarul este ca parintii nostri au lepadat prea devreme giubelele si randuielile cele bune si sanatoase. Copilul nu mai asculta de parinte si muierea nu mai asculta de barbat.

Dinu Paturica si Tanase Scatiu conduc tara si fac legi.

Oamenii sunt cum sunt si nu noi ii putem schimba. Ii vor schimba in zeci si sute de ani conditiile de viata, care se vor modifica treptat.

Viata trebuie gandita dar in acelas timp trebuie traita. Aminteste-ti de Voltaire. A studiat viata, a analizat-o, a luptat impotriva ignorantei si a injustitiei dar a trait si s-a bucurat de tóate desfatarile acestei lumi.

Cand ai trait patru ani sub spaima mortii…in ziua in care medicul iti spune ca esti deplin insanatosit si stii ca pleci cu adevarat acasa esti alt om si vezi lumea prin alta prisma. Tot ce a fost inainte, chiar conflictele cele mai grave ti se par lucruri marunte si te miri ca ai fost in stare sa te zbuciumi pentru ele. Un singur lucru are importante: VIATA. Viata pe care ai invatat sa o pretuiesti tocmai pentru ca ai fost pe punctul de a o pierde. Acum stii cum sa ti-o traiesti, cum sa ti-o cruti, cum sa ti-o intrebuintezi.

E mult mai usor sa alungi boala decat idea de boala.

Cand se incurca armasarii sa nu se amestece carlanii!

Viata e asa de scurta…

Visul fiecaruia din noi e ca zmeul pe care il inalta copii in zilele in care bate vantul: daca ii dai sfoara fara socoteala, vrand sa il vezi ridicandu-se cat mai sus esueaza intre sarmele de telegraf sau in coroana unui copac si nu iti ramane decat sa-l contempli ca pe o lamentabila epava. Daca vrei sa il feresti de un sfarsit asa de trist trebuie sa il tii scurt, la altitudini minore.

Cum judeca indeobste taranul pe cel care avand cel mai de pret bun din lume, pamantul n-a fost in stare sa-l sporesca, macar sa il pastreze…

De asprimea parintelui nu a murit nici un copil pana acum. Unde da tatal creste carnea…

Descrierea unei mosii de 6000-8000 de hectare arata ca boier Hristache Magureanu avea un puternic sentiment posesiv pentru frumusetea fara egal a bogatiilor detinute din tata in fiu de secole…

Sus la Cornu e padurea. Padurea Cornu ca la vale mai sunt inca trei: Magura de aici, Viforeanca si cea de la Straurani. Mari si frumoase tustrele nimic de zis. Cornu sta insa deasupra tuturor. Pe urma, cum cobori mai jos locuri de pasune ca sub munte…Dar ce locuri, ce iarba grasa, de un verde intunecat si lucios cum nu gasesti nicaieri, ce privelisti si cand vine vremea cositului, ce mireasma! Si sa vezi vitele mari, grase, puternice imprastiate peste tot locul…Si mai sus in munte turmele de oi si stanele, si bacii…Mai la vale avem stuparia cea mare. Cinci mii de stupi si mierea aurie si limpede ca raza soarelui si dulce si parfumata! De aceea am asezat-o acolo. Flori ca acelea nu gasesti in alta parte. Si batranul calatorind mai departe cu gandul trecea in tinutul de dealuri, insirand cele patru podgorii mari, pomenind de strugurii de masa ai uneia, feluritele vinuri ale celorlalte, de vremea culesului, cand te imbata mirosul mustului; se opri la o fantana de sub deal, facuta de un unchi al lui, Patrascu Magureanu ca sa il pomeneasca trecatorii insetati; intra intr-o bisericuta veche declarata monument istoric in cripta careia isi doarme somnul de veci matusa-sa Matilda Magureanu, femeie falnica si frumoasa de care s-a indragostit Marele Duce cand a venit cu ostile muscalesti in tara in anul ’78. Apoi ajungand in satele de la ses vorbi de pamantul negru si gras si zugravi lanurile de grau leganandu-se lin in bataia vantului ca o nesfarsita mare aurie.

Asta e Magura: un singur trup.

Si minunatia asta vrei s-o imparti, sa o mutilezi? Ce sa imparti? Ce sa iei? In munte si mai la vale se face laptele si carnea si mierea. In podgorii se face vinul. Vrei sa le desparti? Te rabda inima?

Eu vin din lumea muribunzilor Odette. Si acolo am inteles ca viata e un lucru prea frumos, prea insemnat ca s-o faramitam in compromisuri si renuntari spunandu-ne: voi renunta la particica asta si la cealalta ca sa nu supar pe cutare sau pe cutare… Cand cineva se aseaza in fata vietii tale si te desparte de ea, impunandu-ti conceptia lui de viata e ca si cand s-ar aseza in fata ferestrei si ti-ar lua lumina. Da-l de o parte fiindca altfel nu e cu putinta. Ai inteles cred ca nu iti vorbesc de o existenta de desfrau sau de alte asemenea stupiditati. Vorbesc de dreptul fiecaruia de a-si trai viata in intelesul mare si nobil al cuvantului, dreptul de a-ti afirma personalitatea, de a nu te simti incatusat de nimic si de a nu fi silit sa respecti decat principiile etice sau mai simplu cele zece porunci ale Decalogului. Acelea sunt singurele interdictii logice, sanatoase si imperios necesare unei societati organizate. Orice alta opreliste e o silnicie absurda si o resping fara ezitare…

Sa nu spuneti niciodata in dragoste “te iubesc pe vecie” sau in afaceri “dau oricat”. Astea sunt angajamente nelimitate de care trebuie sa va feriti ca de foc. O afacere e ca o fata mare: cu cat se vorbeste mai putin de ea se marita mai repede.

Zeiling Sor, un misit genial dar ghinionist asa ca in viata lui a facut mai multe cugetari decat afaceri. (Isidor Heim)

Cu viclenia ne aparam de cei rai iar cu omenia ne apropiem de cei buni. Totul e sa nu-i confundam pe unii cu altii…

Doamne, pentru ce oare tocmai aceste doua lucruri: linistea si multumirea sunt atat de greu de dobandit!

…acea pornire de dragoste, dublata de recunostinta care este inceputul iubirii celei mai trainice.

Paul Louis Courier spunea despre Napoleon la incoronare: “Il aspire a descendre” (trage a mic)

Au lasat-o sa moara, au vrut sa o lase sa moara, au impins-o cu buna stiinta la moarte…Si crime ca acestea raman nepedepsite iar cei ce le savarsesc continua a trai in societate salutati si respectati de semenii lor!

Profetic, asa e cu distrugatorii Romaniei...

 

 

8 martie 2023

 

Nu consider niciodata ca am dreptate in tot ce afirm. Gustul amar pe care il simt astazi cred ca ma indreptateste cand maine este Ziua Femeii in traditia si obiceiul cu care m-am nascut sa spun totusi ceva !

Am avut multe femei intalnite in drumul meu spre astazi cu care m-am intersectat. Bunica, mama, doamna educatoare, doamne invatatoare, profesoare, cadre medicale, colege in anii cam 23 de studii de la gradinita la doctorat, de munca peste tot unde m-a dus drumul vietii. Apoi datorita copiilor, sotiei etc. Dintre toate raman cu o duioasa amintire doamnei profesor Macoviciuc, asistenta de filozofie la IANB Bucuresti. Era o femeie firava si fina parca asemeni invatatoarei din poezia si cantecul care si astazi imi dau lacrimile pentru ca am inteles ca si domnia sa ar fi murit. Mi-a imprumutat atunci in anul I „Cel mai iubit dintre pamanteni” de Marin Preda aflat la prima aparitie - ce porcarie au reusit sa ecranizeze cu mari actori epigonii de astazi! Domnia sa o retin vorbind despre femeie ca nu trebuie sa fie buldozerist, picamerist, militar, si alte de astea de forta si barbatesti. In afara de menirea de milenii femeia trebuie sa aiba acces la academii, titluri dupa examene neplagiate, consideratie meritata in arta, stiinta si alte atatea de minte si finete. Acuma musai trabe sa fie 50% in toate fonctiile dar doar ca asa se cere!

Am scris o poezie in spiritul celor afirmate poate supara multe femei dar lumea in care suntem astazi se datoreaza pe langa atator cretinitati si aceleia ca femeia de fapt nu mai e femeie. Mergeti pe la locuri asa zise de judecata sa vedeti fumand, cafelind tremurand in frig cu mictofoane in maini sau puse jos asteptand pe marii derbedei trimise de alti derbedei care le arata apoi pe sticla sau ce mai e acuma ecranul cat mai tatoase, cat mai decoltate, cu de alea mulate si scurte. O fi asta femeia normala din mileniu’ 3 !!!??

 

Mama

de Proorocu A. Angel

Nimic nu izvoraste din nimic

Dar mai ales acela mic.

Nu e miracol mai maret

Decat al vietii mare pret.

 

Afaceristi scarbosi, avizi

Au intinat a vietii zi.

Afaceri smenueli, barbari,

Miracolul de la murdari.

 

Dar oare ce e mai de vis

Ce nu e nici in paradis?

O zvarcoleala, un pacat

Este al vietii start curat.

 

Femeia-i grasa, slaba,

Frumoasa sau lingaba,

Desteapta, sluta, grava,

Destrabalata sau suava.

 

Dintr-un moment cum ea a fost

Trecutul ei nu, nu mai are rost.

Mareata inclestare cu natura,

Cand de durere-i urla ura!

 

In chin si scancet si durere.

Femeia ce a fost chiar piere.

In camp, in baldachin de aur

O mama care naste este un tezaur.

 

Exita azi mizeriile de oameni

Ce cauta mereu la semeni

Motiv de barfe si minciuna,

Ca sa distruga a lumii grea cununa…

 

Femeia mama e o sfanta,

Maternitatea o ajuta.

O mama e ce-i mai sfant pe lume

Copilul e a ei minune.

 

Treceti deci voi, oameni de jale

In in iad la Scaraotchi-n poale.

Lasati aici sub Soare

Doar ce e minunat si doare.

 

Iubirea mamei pentru pui

Nu puneti ce e vis in cui.

Lasati asa cum a facut natura:

Mama e-n lume numai una.

 

Si nimenea nu poate ca misel

Sa faca mama ce vrea el.

Mama e sfanta, e-o minune

E tot ce e mai minunat pe asta lume !

                       Bucuresti 14 februarie 2018

Zambile si frezii pe... Magazin

 

Seria a IIa din aceiasi bulbi