Vama dorului

 

 – teatru radiofonic dupa Panait Istrati

Panait Istrati, fiul unei spălătorese și al unui contrabandist grec, a fost unul din putinii scriitori romani ce au avut succes in occident, cei-i drept, datorita afinitatii cu miscarea socialista frantuzeasca… dar si pentru stilul exotic al subiectelor realist-brutale peste care pluteste intruna un fum nostalgic de reverie … iata o piesa de teatru radiofonic dupa o nuvela de-a sa „literatura de hamal din port”

in ditributie:

Sorin Postelnicu, Virginia Mirea, Constantin Cojocaru, Ica Matache, Papil Panduru, Mihai Mereuţă, George Oprina, Alexandru Lungu, Vasile Lupu, Ştefan Hagimă, Jeanine Stavarache, Ozana Oancea, Elena Nica Dumitrescu, Mia Macri, Rodica Sanda Ţuţuianu, Violeta Berbiuc, Ioan Chelaru.

Sursa internet RRA

Haralamb Zinca

Era minunat la mare, cand ajungeam, sa cumparam o carte cu capitanul Roman pe care sub razele binecuvantate ale soarelui, in inimitabila muzuca a marii o citeam pe nerasuflate. Unde sunt acele vremuri si cei dragi copilariei mele...

E

 

Panait Istrati

O carte care a fost scrisa de un om care a folosit limba marilor scriitori ai lumii ruda cu romana. A aratat o lume necunoscuta vestului, poate Gill Blas se poate asemana ca ironie si deschidere realista a ferestrei spre lumea incalcita si amalgamata a imperiului otoman ."Asta e drept facu el. dar nu te sinchisi atat de mult de ce e drept... Suntem stapani pe toate pamanturile astea cu tot ceea ce e bun. Suntem stapani pe toate pamanturile astea cu tot ce e pe ele, cu dobitoace cu tot. De ce sa nu culegem din ce vine atat de prosteste sa se astearna la picioarele noastre?

Mlastina in care suntem si noi

 

Doinafotografiaza corcodusi in floare

 

Chandler

 

Unul din marii autori de romane politiste ai lumii devine atat de actual in zilele noastre, nu e asa!?

Si pe vremea lui Chandler nu era otrava asta de mass media, politicienii erau ca zeii din Olimp le faceau nefacute ascunsi bine la inaltimile cetoase pentru fraieri la care se aflau!

Sapun de mere

 Eram la Baltatesti Neamt. In piata din centrul micului centru balnear era o gramada imensa de mere. In saci rupti si cusuti sau vrac, m-a impresionat. Haladuind prin jur am dat peste plantatii de meri. Nu am vazut in viata mea ca proprietarul sa ne indemne sa culegem fructe. Nesintitii luau cu P uri si portbagajul masinii. Era minunat ca in toamna aceea mirosul de mere era acompaniat de sute de branduse care se lafaiau printre pomi. De ce am intrebat? Din cauza hotilor oamenii nu mai investeau nimic, pe aproape nimica ingramadeau acolo in centru tot ce produceau dupa ce reprezentantul firmei cantarea merele fara pretentii de a fi sanatoase, neviermanoase etc. Era ceva infim cu ce plecau oamenii cocosati de transportul marfii. Beneficiar era o firma care producea sapun. Atunci mi-am amintit ca sunt ca in bancul cu negustorul de vinuri care a adunat urmasii langa el si cu ultima suflare le-a spus ca vinul se face si din struguri. Nu erau chimicale asa multe atunci… In urletul Wolei care incarca gospodareste camioane de mare tonaj am filozofat satisfacut ca mai exista pe lume sapunari care nu aromatizeaza produsul doar cu chimicale. Amaratii sunt oricum exploatati, strigator la cer: opera talharilor nemernici e ca manusa cu afacerea producatorilor de sapun naturist. Cine se spala cu sapun de asta cine stie!? Si ce pret plateste?