angel proorocu scrie

vineri, 26 mai 2017

Sufletu-mi

inaltat (implinit) de Inaltare

Despre miere si caruta popoului

Nu am gresit, “impuscatul” asa spunea in cuvantari la cuvantul sfant se pare pentru el daca era vorba de poporul roman. Alti impuscati ca si al nostru sunt de vina ca s-au lasat impuscati si iata ca popoarele tiranizate, cand traiau, de ei, incepand cu romanii viermuiesc prin lume si Europa mai ceva ca gandacii de bucatarie in casele prost gospodarite sau tratate prea “ecologic”. Acum cu scandalul VW mi-am amintit de o discutie cu cineva de la o Asociatie Judeteana a Crescatorilor de Albine. Era din Tulcea. Omul spunea ca nemtii, cand inca se mai auzea ecou de cartuse prin capitala noastra nu a lor, Doamne Fereste, au cumparat o cantitate mare de miere culeasa in Delta Dunarii. Ca sa o vanda de 4-5 ori mai scumpa decat pe aia ordinara a venit o firma cu un container de aparate pe care romanii l-au transportat cu greu pe coclauri si plauri unde in tantarime, ca soldatii in transeele WWI si II, nemtii au inregistrat si parainregistrat date si iar date. OK-ul lor era vital. Dupa ce au gatat au plecat cu miere cu tot, asociatia primind evident bani pentru miere ordinara, platind toata daravela de bucurie ca a vandut o cantitate mare, pe valuta forte !!! ca asa era si e in tenis… Omul era uimit de prostia nemtilor, puteau sa tina containerul cu tirul undeva pe faleza, sa guste din frumusetile Tulcei, femei, mancaruri, tot ce vroiau si sa plece fara rani de tantari si un geamantan de haine imputite la patronii lor. Pana la urma doar tot fusese cum trebuie mierea !!! Dar iata ca la 25 de ani de cand amaratele albine au produs constiincioase miere extra de export cu mari pretentii, vanduta ca miere ordinara pe marci de vesnic perdantii romani, se dovedeste ca nemtii nu mai sunt chiar “uber alles”… si nu la miere nici la pere ci la cai putere… Doamne Ai mila de Pamantul asta, toate pecinginile il cuprind dar e ingrozitoare asta care distruge mintile tuturor… de la cap, moartea e sigura … pentru ca de fapt toata mizeria e chiar pentru a masca distrugerea planetei… in folosul obtinerii de castig… castig, castig…

Bucuresti 24 septembrie 2015

joi, 25 mai 2017

Monolog

-        Ce piesa a fost in seara de 26 mai 1981 la Teatrul Mic din Bucuresti?
-        Piesa « Niste tarani » de Dinu Sararu.
-        Si ce treaba ai tu cu acest amanunt, ce te intereseaza pe tine, Angel Proorocu, student la agronomie pe atunci ?
-        Atunci si acolo ne-am cunoscut cu sotia mea. Prezenta noastra in sala, faptul ca ne-am intalnit a dat vietii noastre un curs anume si clipei aceleia ii datoram totul!
-        Simplu, nu ? Cate mii de lucruri marunte trec drept banalitati pentru cei din jur dar ne influienteaza atat de mult viata.
-        Cine suntem, de unde venim, unde ne ducem ? Suntem mereu rezultatul unor momente si intamplari mai mult sau mai putin marunte pentru altii dar atat de bine incrustate in viata si amintirea nastra.

miercuri, 24 mai 2017

Inaltarea Domnului, ziua eroilor neamului

Povestire de la 1877

Un fiu avu,

Ion pe nume, săraca greu îl mai crescu

Şi văduvă fiind, muncind din greu

Ea mare îl văzu flăcău.

De ani venea la ei vătaful cu jandarmul

Şi bani cereau, bani grei tot anul...

Că nu ştia cum mai arată gologanul.

Ion plecă şi el la oaste pentr-un an

Cu puşcă grea şi pană de curcan,

Dar a plecat în zi de post

Şi a plecat şi dus a fost....

A scris o data de departe

Zicea că pe acolo-i numai moarte,

Zicea că luptă cu sultanul,

C-a luat un stag şi e căprar;

Şi a umplut pe mama bucuria,

Şi mândria,

De-a salutat-o atuncea până şi băcanul,

Uitînd că-i mare datoria.

Şi i-a mai scris Ion că mulţi turci de-or muri,

Va fi şi bine şi săraci nu vor mai fi.

Vătaful şi jandarmul nu vor mai veni,

Şi bunăstarea poate şi la ei s-o mai opri.

Maria îl va lua

Şi soacră mare văduva va fi.

Nepoţi cu droaia or veni.

Şi-ograda bătrânească ce-i pustie

Sub mâna lui, a lui va înflori

„Şi mamă, numai bine o mai fi!”

Dar au trecut şi lupte şi război

Şi s-au întors în sat câţiva flăcâi.

Rupţi, răniţi, flămânzi, în ger aproape goi.

Dar s-au întors şi erau vii.

Ion, oricum ar fi n-a mai venit,

Şi s-a pus mama pe jelit,

Maria cu un alt s-a procopsit,

Jandarmul cu vătaful iară au venit.

Iar de Ion, nimeni, nicicând

Nimic n-a mai vorbit

Căci undeva, departe,

Neştiut de nimeni

În război, el a murit.

Ianuarie 1977 – Tulcea

In familia mea a fost un militar cazut la Odesa Radu I. Corcan si sotul surorii bunicii, rezervist, Dobrisan invatator la Iulia in Dobrogea disparut pe frontul de est.

................................................................................................................................................................

Si din familia mea au fost oameni cazuti pe front de care stiu: Radu I. Corcan cazut la Odesa si Dobrisan sotul surorii bunicii mele Emilia, invatator in comuna Iulia Tulcea, disparut pe front.

Dumnezeu sa ii odihneasca de data asta in PACE!

Din pacate azi intr-o inconstienta crasa se fac inzorzonate parade belicoase, pomeniri si pomeni cu politicieni si „meletari” imbuibati si ghiftuiti de onoruri si banet, pentru toti la gramada. Razboiul inseamna moarte, moarte a unor oameni in uniforma care au luptat pentru un drapel, un juramant si uneori o credinta. In indolenta lor azi nu mai exista ce a fost maret si inaltator, doar Religia Ortodoxa serbeaza azi in ziua INALTARII Domnului la Cer!