Am
ajuns si la acest moment, asezat pe straturi ca o rulada in mintea si sufletul
meu. Copil am avut parte de frumusetea, miracolul lui. Bradul nelipst mie a
fost plin de lumina si farmec! Bunica impreuna cu bunicul materni, el venind in
seara magica, avand in brate un pachet inghetat, in camera calda de la soba de
teracota masa asezata de ospat pentru presupusul vizitator si Nasterea
Pruncului Isus. In anii 60 cand nu veneau mascati sau alte facaturi democratice
sa ne arunce cozonacii si raciturile in zloata!!! Era decent fara vidanjori la
abia aparuta si timida televiziune a noastra, cu radioul Orion cu ochiul lui de
Ciclop de un galben stralucitor… Bunicul se scutura de zapada si zicea ca l-a
rugat Mos Gerila sa il scuz dar e taaare ocupat sa zaboveasca la festin! Au
fost doar cativa ani cu el, apoi cu familia fara el aceeasi minunata masa cu de
toate gatite la soba noastra Vesta! Apoi am crescut casa era mica aveam nevoie
se alt spatiu si atat regret acum! Si orasul cu luminite si Oraselul Copiilor
de unde cumparam carti, de Dumas si alti preferati. A venit apoi un Craciun
insangerat de astia care ne fac numai ghini! Asta este, prostia nu doare dar
vine si vremea trezirii ! Sunt multe straturi in ceea ce reprezinta 25
decembrie in anii traiti de mine. Ajunsi si eu si sotia mea parinti am cautat
sa le oferim copiilor si ceva ani fratelui meu mai mic un bradut, zile de
poveste pe care le asortau cu Dickens, Andersen si mai ales ai nostri scriitori
adevarati nu cu spini de tinichea incoronati de cine trabe ! Asta este… O
sarbatoare draga, cu iz de sange de ani buni si care nu mai este decat in
scornelile celor autoalesi ceva, ce minunata a fost. Ploua bacovian la
Bucuresti, parca ar vrea sa spele rusinea noastra, prostia noastra si saracirea
noastra cu sclipiciuri chicioase si orbitoare… Asta este poate Cel Micut care
apare in fiecare an in sufletele si mintile noastre spala uraciunile, raul asa
de insurubat in tot si toate. Era o batrana care povestea altora dupa 89 imediat
cum se indrepta spre casa dupa slujba de Ajun de Craciun si a stat pitita
intr-o scara de bloc de spaima mizeriilor care bubuiau, pocneau in noua
libertate. Am avut o presimtire urata cand o auzeam... Asa sa ajute Dumnezeu pe
fiecare dupa cum merita si ce face sau a facut !
