Doamna prof. univ. Sanda Gimpu si cariera mea

 

Ma numar printre cei care au folosit totdeauna ceea ce viata mi-a scos in cale, depozitand in minte multe aspecte intalnite in epopeea mea de calator etern si cand a fost cazul am folosit ceea ce aveam acolo in minte. Dreptul muncii l-am considerat util in cariera mea de absolvent de horticultura. Am citit din cartea respectiva, autor fiind o mare specialista a Romaniei de atunci. Trenul era pentru mine cand aveam un loc, biblioteca ideala… Tatal meu mi-a dat un exemplar din Ordinul 100 pe atunci ilustrat fiind baza instructajelor de atunci! In goana mea de a ma apropia ca fiu al ploii de Bucuresti, am ajuns la AESCL Izvoarele, Ferma Gimpati, adica 10 ha. de solarii si 1 ha. de sera. Aici era sa fie o mare cumpana pentru mine de care m-a ferit lecturarea cu atentie a Dreptului Muncii al doamnei prof. univ. Sanda Ghimpu. Cand am ajuns la Ghimpati era o adevarata colectie de vizitatori ai doamnei economist, unul fiind din garda presedintelui de atunci al Romaniei, cel care aducea cu Clark Gable!! Dormind mai ales pe acolo eram de neocolit… Am gasit o camera uscata si varuita de pesticide asezate in mare debandada. Luand ca litera de lege ce citisem, am achizitionat saci de hartie, am extras probe din substantele ce erau vizual in stare buna si cu ajutorul conducerii asociatiei au ajuns la Centrul de Carantina si Control in agricultura unde au dus si celelalte substante in cantitati nesemnificative si depreciate calitativ dupa mine. Lista oficiala primita si inventarul cu ce era etichetat am intocmit-o in mai multe exemplare unul ajungand conform prevederilor legale la spitalui din localitate. Si la Vadu Lat exista cand am lucrat in zona spital. Bolnavii fara spectacol costisitor erau tratati in camere curate spoite cu var si vopsite des.. Alta lume acuma… Spre binele omului, care om e alta intrebare…

In ferma era nea Vladescu format in cam 15 ani de existenta a fermei pentru tratamente fitosanitare. Erau doua lanci de stropit la tractoras si i-am gasit pe el si colegul lui batandu-se cu substanta precum copii cu pistoalele cu apa. Eram un copil in mijlocul unor oameni adulti si am respectat totdeauna varsta celor cu care lucram. Cred ca putinele cuvinte spuse celor doi au fost eficiente! Acolo cu hartie de ziar fumam tutun ca pentru cei care il produceau, nu stiu acum ce este dar atunci era o zona de frunte a productiei de iarba dracului! Imi venea sa plang vazand caruta cu un butoi de 200 l cana, tarusul si rasadul produs de agentul regiei tutunului, pe camp, plantarea, apoi o prasila doua pana cand frunza umbrea solul si nu mai crestea pic de alta planta concurenta. Era asa usor insa migalos sa ajunga oamenii sa duca pachetele de frunze uscate pe prispa la regie ca sa ia banii frumosi ce se dadeau daca erau intrunite conditiile cerute. Eu plangeam cand in solarii, cu cub nutritiv, irigat ardeiul gras si gogosar, vanata, tomatele puse sub acoperamant de plastic faceau nazuri si o parte se uscau. Sunt toate din aceeasi familie botanica impreuna cu tutunul dar asta e…

Intr-o dimineata aflu ca a murit otravit nea Vladescu. Am ajuns la o casa paraginita cu un gard vai de el. Oamenii toti priveau cu dusmanie la mine! Cui sa spui ca facusem documentele ce depindeau de mine ca sa fie inclus in randul muncitorilor permanenti, nu zilier cum il tinusera ceilalti...  Avea un fel de pivnita unde avea ascunse substante pentru tratamente si bautura primita se pare in schimbul serviciilor facute gospodarilor. Avea o sotie dura si speriat, baut, a confundat sticlele, setos a tras vartos din ce nu trebuia si asta i-a fost soarta… datorita pregatirii mele de autodidact nu am avut prea multe declaratii de dat si alte obligatii legate de eveniment. Oamenii au fost dusmanosi un timp dar eu aveam atatea probleme de rezolvat incat nu eram ca astia acum in lumina mediei turbate ci imi vedeam de treaba. Doi insi de la Giurgiu care am inteles ca erau reprezentantii judeteni ai Departamentului de Stat pentr accidentele grave de munca mi-au spus in trenul dinspre sau de la Giurgiu ca asa beton am fost, un mucos de stagiar lasat in deriva de toti incat nici o bere nu aveau tupeul sa imi ceara, asigurandu-ma de tot respectul lor. Am fost niste ani printre cei doi care asiguram conform legislatiei noi aspectele legate de protectia muncii, botezata cum e trendy azi securitate si sanatate in munca !!!??? in cadrul IGPR. Dumnezeu sa o odihneasca in pace pe aceasta mare personalitate a dreptului romanesc din pacate asa de rusinos continuata de acesti new kids of the block care au distrus orice samanta de dreptate si justitie in aceasta amarata tara, nr. one in toate topurile raului dar de la coada adica first of the back!!

Despre cirese de Ciresar

 

Am gasit ieri printre miliardele de pe asta la care butonez acu’, o imagine care mi-a amintit ca in horticultura din viata mea si ciresul a fost important. Cu amintiri din curtea tulceana demolata apoi din curtea socrilor care si ea nu mai este… Am adus, la socri, ca ne dadeau “bucurestenilor” la plantat in studentie cate un pom daca aveam pe unde sa il plantam! Ciuma rosie da nu chiar holera galben-albastra ca acuma!

Si vad langa poza stirea ca pe o amarata de masina cu ploile astea care arata ca hotia si minciuna nu tin romania gospodarita de alesii culesi de cine trabe, o gloata de gospodari oraseni ca se vedeau oropsitele blocuri facute trainic de ciumati ca astea noile la zgaltaieli mai acatari se cam crapa nu de ras ci de prost construite se zice cu un cioc miiic… culegeau cu sarg cirese din prabusitul de potoape diluviene de pre acolo fructe ca era moca! Vajnicii tot cam pensionari, comunistii naibii ca nu mai crapa ca blocurile noi ce rad in soare de cumparatorii lor, seriosi asa cum au fost toata viata rasplatiti acuma de nemernicii papusiti si imbuibiti de legille lor si pentru ai lor, cu fundurile la cota maxima strangeau in viteza fructe ca cine stie, daca venea organu' si le lua galetanu’! Ca si ei e suflete basca primaru cu arborele ginecologic al carui ram iaste!

Spre rusinea mea am gasit in amintire recordul din familie la cultura ciresului de la socri cand au hotarat sa il doboare si atunci fiind decesul lui de Ciresar, am beneficiat de toate roadele lui si ce roade ca era de facultate nu… Visinul turcesc cu care am rupt gura targului la examenul de ciuma rosie adica de diploma, nu pompos de licenta ca azi, sta neatins cred pentru ca ce trabe stiinta cand hoteala si minciuna sunt azi primadone acompaniate de digitalizatele mediatice scornituri. O mica diferenta rapusul cires curatat de babe si mosi era ca in ciuma rosie… gustos se pare si profitos ca nici un nobel de economie nu va arata ca ce e moca, picat din cer nu e mai grozav ca toate averising-urile si digitalizarile aducatoare de bani la smecheri. Luati de-a gata nu mai plantati ca daca o faceti veti fi furati. In ciuma rosie invatau bietii copii de unu’ Nica a Petrii cum sa fure cirese fugariti de amaratii de apropitari tarani, normal… dar azi bietii copii nu mai invata nica altceva…

Romania curata, spalata si aerata adica vanturata

 

In preajma unui eveniment important din viata mea caut si eu un BLAT! Nu Doamne Fereste, toata viata nu am suferit asa ceva, la ce va ganditi. Eu vreau ceva in care se baga ceva crema, se orneaza lateral si deasupra cu ce consideri ca nu te deranjeaza la diabetos, la inimos etc si... gata. Multi ani sa traiasca… Dar baietii pusi de JAI si ce mai e cu securea pe ce trabe ca sa nu miroasa urat tarisoara asta pe cale de disparitie fizica, chimica si de orice fel ca auru-i e deja departe... nu mai aduc blaturi la galantare pe nicaieri, fratilor. La blaturi e clar sunt torturi (prajituri nuuu) aduse de afara cu blat incorporat si la prêt piparaaattt ! Asta e. Acuma fara blaturi da cu bani aruncati aiurea se vede iar ca la gospodarie e jale. Nu s-a facut nica si vine cu puhoaie si nu e bine deloc. Asta e, numai timpul demonstreaza sanatos minciuna si hotia da sufera in acest caz ce mai e din romania!!! Si acuma negot la sange care ia menestrelu’ agentura, si pune pe blat glazura… Pardon eram blocat in alte vremi. Da atunci mai erau oameni cu carte, cu stiinta cu ce se manca gospodarirea versus administrarea… Acuma doar imparteala si hotareala… Vai de noi de amaratii inundati, jecmaniti si furati. Ce o mai hi ca nu e bini !

Constantine tine seama

Un nume maret in tara asta a noastra cu oameni de mare valoare, Constantin Brancoveanu martirul neamului, Constantin Brancus cam opus lui dar mare in lume si atatia... Imparatul sarbatorit astazi este prilej de aducere aminte a celor cu acest nume. Care merita evident. Insa datorita marelui actor Octavian Cotescu un Costel a fost in vremi de veselie sanatoasa erou national inspirat de scrierile lui Ion Baiesu! Si cantece de petrecere si romanturi il aduc pe sarbatorit in fata, Costantine ti-a spus mama… Costica, Costica… si atatea. O istorie plina de oameni cu nume imparatesc ce au facut ce trebuie si cum trebuie in vietile lor. Acestia, fosti sa le fie tarana usoara ca martirilor morti pentru credinta din sangele lui Constantin Brancoveanu si sa ne traiasca in pace si bunastare cei in viata… La muti ani!

Elena, dragostea lor

 

Sursa imaginii internet

Crestinatatea in parte sarbatoreste o mama si un fiu care, datorita rangului si sortii au marcat legiferarea crestinilor acolo unde erau acestia prigoniti.

Numele Elena este predestinat se pare din vremi stravechi unor evenimente demne de stupiditatea alor de acum!! Sa ajungi la un razboi nimicitor, sa piara ceva uman maret pentru o dragoste idioata… Povestea se pare ca e adevarata. Evident nu Elena aceea este de vina ci ura, hameseala eroilor ajunsi in istorie dupa acea isterie! Se pare ca omenirea nu a evoluat de ceva mii de ani si iata hokus pokus! A idioti lumea inseamna cand nu ai pic de geniu si imaginatie sa o bagi in rahaturi care au fost minunate unelte distructive adica, scuze Elena, aceeasi Marie dar cu alta palarie! dealungul istoriei. Asa si Elena noastra, academician doctor datorita careia cu bune, cu rele eram in fruncea polimerilor. Acuma dupa gaselnita leita cu Maria Antoaneta ghilotinata ca si grasanul ei regal consort avem istorie leit francofona… Dar cu o mare lipsa, fara Napoleon, e drept avem azi cu mile dar vai mama lor! Si a noastra datorita lor! Un pomelnic intreg, ciocu mic de cateva Elene ca acuma epoca lor e pe val, altele inca sunt „under construction” ca nu se stie nica de ce e adevarat si ce nu in vremile actuale de autodistrugere a neamului. Vor nu vor idiotii, sunt mii de mame, de femei Elena pre nume care contribuie si au contribuit la existenta poporului astuia prin ce este frumos si adevarat. Sa le Odihneasca Dumnezeu pe cele ce nu mai sunt si sa traiasca pretuite asa cum merita cele care merita!

Despre canepa si curtea mea

Aveam un front al meu de joaca minunat, fiind inspirat de cartile ce le citeam cu infrigurare! Canepa era multa si nefolosita dar avea un aspect minunat pentru scenele unor inchipuiri ale mele. Intr-o toamna m-am pitit dupa un palc de plante déjà incepand sa se usuce… Si undeva lateral de genunchiul drept s-a infipt o bucata lemnoasa evident cu durerile cuvenite. Am rupt pe loc tulpina zicand ca o smulg dar in cateva zile a inceput sa se umfle locul. Obisnuit conform modelului tatalui meu si al eroilor iubiti din carti si filme am cautat sa folosesc niscai leacuri la indemana. La un moment dat a inceput sa curga puroi. Am ajuns la un cabinet medical si acolo parca vad si acum cum, presata cu stiinta, a inceput sa rasara din rana o bucata de tulpina imbracata in sange si puroi care devenise semilichid fiind derdelusul dureroasei mele simbiotice de sub piele. De fapt ca astia cu metroul mai tarziu isi facuse un tunel nou!!! Chiuretat cu durerea aferenta am simtit pana la urma o mare eliberare. Atunci am avut o lectie de anatomie la purtator, fara lector profesor ca in cartile de limbile engleza, franceza si spaniola cu care ma luptam, spaniola dupa lectii la televiziunea aia hulita astazi si de rahat inlocuita, fiind si astazi asternuta intr-un caiet de 200 de file, parca asa erau, cu scrisul drag si inimitabil al mamei mele. Mai stiu: „Buenas tardes queridos telespectadores…” In grafia mea evident abia apoi urmand sa aflu cum au suferit atatea milioane de amarati la auzul limbii care era pentru mine si mama un scop adus pe tava noua de educatia cretina a ciumei rosii… la fel cum am aflat tarziu ca genialul Napoleon a plecat cu niste jegosi infometati cu puscoace prin Italia si a venit inapoi rapind austriecilor (care isi scot parleala cu noi acum) aur si bogatii tampind si inflacarand junii de pre acele meleaguri cu „Egalite, Fraternite ori la Mort!!” Si tot asa dar tot jefuind au distrus in ceva timp si iuropa acuma cu atatea scorneli ajungand toti din tagma jefuitorilor cam unde le trabe… si merita... Sunt suparat evident ca mi-am amintit cum am invatat anatomie avand chirurg un bio, adica natura adevarata, adica un crampei de tulpina de canepa pe fundal cu ciuma rosie si curtea copilariei mele… Ah, Doamne ce minunat a fost… De ce nu se poate da timpul inapoi… ?

Gica Petrescu 1915-2006

 

Sursa imaginii internet

Nascut pe un 2 aprilie este poate mottoul muzical a multe generatii de romani… Era Stefan cel mare prin coclauri si aude un cantec minunat al unui flacaias. Il aduc razasii si Domnul Sfant il intreaba ce stie a canta si-i canta, si-i canta la sfarsit scoate domnul o punga de bani si il intreaba : da cum ti chiama pi tini ? Gica Petrescu Maria ta ! Asa glumeam noi cand cu ciuma rosie! Mi-a placut o relatare a lui Nae Lazarescu despre un turneu al lor in care undeva un primar bogat a facut un ospat pentru menestreli. Nae ii sopteste lui Nea Gica, un avar consacrat ca e cam scump ce se serveste. Manaca ei, distractie, cand se sparge cheful vine Gica la el si ii spune ca el a mancat doar doua chifle si doar supa… Atunci a aflat Gica de marinimia grandiosului primare… Dar poate fara sa vrea, raii i-au facut un bine, traind marele roman atata si poate din cauza dietei... alias zgarceniei!