Tovarase Presedinte, Tovarase Director, Tovarase profesor, Tovarase Doctor, Tovarase Academician, Tovarase Primar, Tovarase Ministru, Tovarase Deputat etc.
Domnule
presedinte, domnule ministru, domnule deputat, domnule avocat, domnule senator,
domnule bandit, domnule tradator, domnule hot… domnule plagiator... etc....
Fara
alte cuvinte….
Acuma e la moda in Romania sa se dedice câte o zi la ceva.
E
ca în Caragiale, canaliile de politicieni și edili se aduna și comemorează pe
cei care au murit ca muștele în nu știu ce bătălie ca ei sa fure și sa se
imbuibe acuma...
Când
e vorba de nenorociri e prilej pentru privilegiați sa vaite, sa cheltuie bani
de pe unde pot lua pe conferințe, ședințe, benere, baluri si licitatii de
binefacere, apeluri ca fraierii sa dea un leu pentru... cate un mare derbedeu
etc.. și problema grava e la fel si începând de a doua zi... Ca bugetul asta
unde s-a dus daca trebuie cheta la spitale, scoale, SMURD si altele...
Sunt
insa și lucruri deosebite cum e și ce am auzit azi dimineața la radio: ca azi e
ziua tătarilor din Dobrogea.
De
ce m-am bucurat? In primul rând pentru faptul am fosti coleg de scoala cu cei
din aceeasi generatie cu mine din majoritatea minoritatilor etnice ale
Dobrogei, in al doilea rand, am avut puține viraje în educația mea și unul din
ele s-a declanșat în excursia din nordul Chinei dupa ce am vazut imensa fresca
a epopeii campaniei lui Gins Gins Han intr-un imens complex memorial. Iata de
ce stirea de azi are pentru mine o semnificatie aparte.
Dupa
imaginile de film si paginile cartilor lui Mihail Sadoveanu cand erau
prezentati oameni ingroziti, buciume si clopote de biserici cu urletul de
groaza: Vin Tatarii!! iata ca soarta m-a facut sa inteleg dupa 20 de ani de
trai in jungla umana ca asa s-a facut istoria, dintotdeauna cel slab cade rapus
de cel puternic. Asa s-a calit otelul...
Daca
tot e globalizare sa fie! Cu un cercetator in ale catinei albe din Bolivia,
tara care nu a avut puterea sa faca un "gard" impotriva
conchistadorilor si a altor "pretini" de aiurea, in fata monumentului
impunator de la intrarea in complexul memorialistic dedicat marelui han.
Din
imensa fresca derulata dealungul a cateva sute de metri, ce face subiectul
principal al complexului muzeal, am vazut ca erau asa de bine organizati incat
in timp ce unii casapeau pe cei care li se opuneau cu arma in mana o alta parte
din trupe pregateau tabara cu ce gaseau la fata locului, doar funiile erau
carate de ei cu carele, totul pentru camparea celor osteniti pentru a se reface
si dupa ce luau ce era de luat si isi amestecau si ei genele mostenite cu ale
invinselor plecau mai departe...
E
ceva imens, armata faurita din bronz la marime cam o data si jumatate fata de
realitate a cailor, calaretilor si cainilor si a atelajelor care trag
materialele logistice de atunci inclusiv o copie a cortului pe roate al marelui
erou.
Nimeni nu stie ca si in cazul lui Alexandru Macedon (alta etnie din Dobrogea!!) unde a fost inmormantat.
Un comandant al armatei hanului a ajuns in cetatea de unde plecau programati asasinii formati de cei interesati ca ei sa creada ca daca isi indeplinesc misiunea sangeroasa ajung in Paradis asa cum era creat cu o imaginatie "hollywood-iana" cateva zile pentru ei cu hasis, lapte si miere si fecioare minunate...de aici termenul "asasin". Acel comandant tatar a distrus cuibul de impregnare a mintilor programate pentru a ucide de nu a mai ramas piatra pe piatra...
Nu o mai veni vre-unul si azi pe lumea asta plina de programe...
Noaptea la un foc de tabara inconjurati de urmasii hanului ne-am "stamparat" foamea cu mancare servita cam asa cum o primeau temutii invadatori hamesiti de efortul luptei.
Este pericoloso sporgersi, era ce vedeam langa geam in vagoanele ciumei rosii care mergeau dupa cum era interesul calatorilor nu ca ala de Giurgiu din Progresu’ (ce nume predestinat de gara!!???) pe care nu l-am perdut niciodata cand lucram in si pe langa capitala din judetul unde avea el capatul intr-o mare de militari frati cu tivilii care alergau cot la cot cu mine sa il prindem pe la 6 dimineata!!! De ceva ani buni nu e bani de podisca ca e alte cheltuieli decat o linie istorica! Acuma eu credeam ca italianu’ e frate cu romanu’ ca de aia are ceva baieti si fete atuncea plecati acolea de ciuma rosie, bat-o vina, limba ziceam in prostia mea e sora cu romana dar nu era asa! Asta e, prostia nu doare! Da naruie tarile de fraieri! Eram prudent dar acuma e musai ca multe geamuri de trin vorba lu’ nea Marin e lovite sau pictate de baietii din Romania educata! Asta e. Acuma altu-i baiu. Din ce in ce mai multi romani trebe sa caute in pubele ca traiu’ e ca vatraiu’! Si sa vezi imbuibatii ca sa ii educe, baga pirania pi colo! Deci ai pus botu la pubela, ajungi ca la otomanii de inainte de ciuma rosie, harst mana cu pacatu’! E foame si la pestisor ca tot din est vine fake newsu’cu premiile lui de milioane!! ATENTIE nu mai pune botu, taci si rabda ca mai poti sa gasesti si serpi superveninosi ca asa e romanu cu banu, schimbator ca maneta de Ferrari! Asta e una dar ATENTIE la mana intinsa de politicienii lu’ peste ca pirania si serpii e de la Dumnezeu dar astia e fara Dumnezeu si aici e chiar cu necuratu traba si nu se stie inca dar poate fi si mai nasol da' rau. E ca in bancul auzit de la un coleg de liceu: Vine unu cu banu’ sa cumpere un papagal. Asta canta ca Dolanestii, Irinuca etc. ieftin 500 de ieuro! Asta Joe Cocker, Albano, Romina, Madona si altii da’ ie 1000. Da asta, ca e nasparliu si sta retras. 10000 de coco! Da ce face ? Nu stim inca da’ toti i se adreseaza cu maestre!
Am
trait la inceput in Tulcea mea natala unde era si fotbal. Era Delta Tulcea o
echipa ca atatea in tara aceea a mea care atragea barbatii vanati de Albacherul
de azi ca erau indragostiti si atoatestiutori in domeniu. Si evident dupa meciuri se
duceau pe la Neptun sau alte carciumi unde aveau loc dezbaterile. Plecau acasa
si reveneau la noua etapa cu aceeasi dragoste si atotstiinta in domeniu. Viata
m-a dus in diferite locuri unde am intalnit fosti fotbalisti care nu au dus-o
rau cu ciuma rosie, gaseau un loc in tara unde aveau si ei in echipa un loc, o
casa, un salariu pentru ce nici ei nu stiau ca dadeau pe la servici sa ia
avansul si lichidarea!!! Erau si gasculite deci nu le lipsea nici haleala buna
dar nici dragostea. Nu aveau miliarde dar nu au dus-o rau. Erau epoci cand se
juca avand aceleasi ghete la matineu, apoi preluate de cei din meciul vedeta… Erau
solide din piele adevarata nu... Acum e ceva scarbos cu ala care face atatea
milioane de coco, contra ala care nu face decat atatea milioane. Si bun, dau
banii baietii dar unde e fotbalu’? Ma uit si vad spectacole dar in tribune cu
iz national, ochelari imensi, tricouri mulate pe corpuri femeiesti, adevarate
sincronuri africane sau de aiurea. Si pe teren... actori care nu stiu decat sa faca
pe mortii pentru ca arbitrii si ei stiu de ce! Asta e. Tata e una si avortonul
tot avorton ramane. Sug aia care trabe... Lectii frumoase la actualul CM
aratate de baieti de la periferia lumii care evident sunt acum in vizoarele
comerciantilor de sclavi… Cam asta e azi, portari care prind mingi de
antrenament, arbitri care au dar se fac ca nu au VAR dar curvaru’ se vede, pute
de la o posta si iata ca sita s-a vazut si au ramasara doar unii ca Arhentina pe
merit in carti altii calificati la fair play!! Cu tupeu, termen inventat de
savantii doctori in vidanjarea a ce e mai scarbos despre sportul rege! Cred ca
Burleanu o sa ia ceva gras cu tunuri la mormant ca nu a facut sau a facut asa
incat sa nu existe si pretentii de premiere la fotbalisti ca marea patrioata si
campioana pe bune Elisabeta Lipa zice ca nu prea se avanta marii tarii sa rasplateasca pe
cine trabe si da la lopeti! Asta e lumea totul devine scarbos si cred ca revenind
la Tulcea o sa ma rog si pentru oamenii aia care munceau o saptamana de 6 zile
nuuu… si Dumninca nu se duceau decat la „biserica” lor, stadionul apoi se
aghezmuiau cu ceva bere romaneasca pe bune sau cu o tarie de genul „ochii lu’
Dobrin” si viata era curata si frumoasa. Dumnezeu sa va odihneasca si voi sa
puneti in tarana o pica de facaturi care iubesc taaaare fotbalu’ romanesc si
pentru sportul nost care si daca da valori castigatoare nu e in stare sa le
rasplateasca! E bani de altele… Asa sa le ajute Dumnezeu la aia raiii!
Eram astfel
informat ca la o data anume se va introduce ora de vara. Eram in noaptea
sorocita schimbarii la Militia din Targu Jiu unde aveam un post de santinela.
Am urmarit cu infrigurare ceasul si cand mai era o ora fata de terminarea
schimbului normal m-am dus sa scol soferul de pe masina de serviciu care
asigura transportul nostru.
A inceput sa
injure somnoros si m-a facut nebun ca il trezesc la ora aceea. Dupa pledoaria
mea si faptul ca deja sculat era mai bine daca isi facea treaba si se culca mai
apoi linistit am plecat la unitate. Era prima mea victorie in haine militare...
Era o noapte din anul 1979 anul in care si in Romania s-a aplicat aceasta
masura care pe pielea si nervii prostimii se pare ca ar aduce ceva economii de
energie dar pe vremea cand furnicarul celor ce munceau se ingrosa dis de dimineata
nu acum cand lumea buna blocheaza zdravan traficul pe la 8-9 a.m....
Sa ajungi, mai greu decat alpinistii, adica trecand prin atatea si mai ales luptand cu toate dar mai ales cu tine insuti ceea ce este pana la urma cel mai greu, infruntand timpul si spatiul (cred ca ineptiile postmoderne pornesc de la inutilitatea fizicii, matematicii, artei, istoriei in temelia culturala a individului) iata ce este cel mai important in viata! Multumesc pentru apropierea dumneavoastra de noi, pentru urari si doresc din inima sa razbiti cu totii frumos timpul. Este cantarul vietii, viata care este unica si cu legile ei nu poate fi minciunita nicicand de cand este lumea lume. La o expertiza am ajuns intr-n loc unde nesimtirea umana a lasat ce e mai mizerabil in urma omului urbanizat in plata Domnului. Daca ati fi vazut ce a putut sa invadeze locul dar ce rai era dupa perioada de oxidare a mizeriilor primare devenite substrat nutritiv exceptional pentru o lume mirifica vegetala, ati fi optimisti. Din pacate ne complacem in aceasta inundare a mintilor noastre cu dejectii, mizerii scarboase, dar, exista un dar, exista printre rele si ceva minunat in tehnicaraia de azi, sa simti oameni cu care viata ta s-a intersectat din varii motive ca sunt alaturi de tine. Va multumesc!
Mergeam
astazi 22 09 22 pe strada. Veneau spre mine un tanar cu un copilas de 5-6 ani
de mana. Tatal il intreaba care crede ca e cea mai fericita perioada din viata
lui. Copilul candid ii raspunde sigur pe el: De cand ma ai pe mine!
Minunat
mai ales astazi cand traim si vedem atatea mizerii!!! Si parca a fost un balsam
pentru ca acestea s-au petrecut chiar in asa fel incat sa le fiu martor. Si ce fericit
am fost!
