Avram Iancu

 

Romania e tara tuturor posibilitatilor!

An de an oamenii care au in sange legenda de pe la 1848 se aduna la mormantul Craisorului Muntilor, langa gorunul care il umbreste. Avocatul care si-a pus sufletul si trupul arzand precum o lumanare ca si camaradul Balcescu revolutiei pasoptiste e un simbol al romanismului adevarat nu masluit. A intrat in lupta incalcita a vremilor in care interesele si dezbinarea aparatului machiavelic imperial au invins. Invins a fost si Avram pe care toate cele l-au terminat psihic. Poate sfarsitul acesta in care el insusi s-a invins pe sine nefiind obligat sa se inchine ca majoritatea camarazilor, mai putin Balcescu, invingatorilor la care majoritatea s-au alaturat devenind ca si dupa 1989 politicieni rapaci tocmai peste poporul care i-a propulsat cu tot sufletul naiv in vartejul vietii politice.

Un tiz al marelui revolutionar patriot, invins doar de el insusi (spiritul l-a tradat), in replica printr-o lupta cu el insusi in primul rand, a realizat o mare performanta inotand fara nimic din facaturile moderne protectoare pe el aproape 3000 de km. Tizul ajungand primul om care a inotat de la izvoare la varsarea in Marea Neagra a milenarului Danubiu. Culmea e ca meseria temerarului atlet capabil de o asa unica performanta e de... bibliotecar. Chiar daca  performanta e si cu o doza de absurd, pentru noi romanii, este alaturi de alte reusite ale lui, de pus in vitrina din panteonul neamului romanesc. Un Avram Iancu invins de lumea rea si sofisticata din jur, un alt Avram Iancu dupa decenii invingator al distantei, al fortei unui fluviu important al planetei, iata de ce Romania e o tara a tuturor posibilitatilor pentru acei fii ai ei care au avut si au un crez, patriotism si har. Asa sa ne ajute Dumnezeu asemenea oameni sa ne faureasca istoria nu cei de azi… nemernicii inchinati si slugi ai Zeului Ban cu toate relele pe care zeul le zamisleste…

Libertatea de We 2 septembrie 2022

 

De la tractorist la masterand

 

Fosta mea viitoare glorie in sah

 

Noaptea Sfantului Bartolomeu

 

Cateva din premiile mele

 

Realizare ?

 

Printre realizarile mele in viata se numara si aceea ca, tulcean fiind, am ajuns la Palatul Cotroceni inaintea lui Crin Antonescu, pepetuul, meteoricul si precum Fata Morgana candidat care nu a mai candidat… Penibil, penibila aceasta incrancenata atmosfera de ospiciu care a devenit Romania, ca asta nu mai fusese. Hotii prosperi apar iar pe sticla, afacerile merg, jafurile asisderea, gloata munceste sub biciul necrutator al patronilor globali, avem circ si paine “ca inainte de 1989”… numai painea nu restul, se zice ca nu mai crede nimenea ca e paine ca aceea, asta e din grau modificat genetic facut de “astia”**Nu, nu trebuie sa merg si eu la ospiciu, nici nu am falsificat imaginea ca altii, adevarul e ca am participat ca multi romani simpli si curati la suflet la sfintirea bisericii din incinta fostului Palat al Pionierilor… Pentru ca ni s-a dat voie, am umblat prin curte, l-am vazut si pe presedinte hahaind cu  niste vizitatori alesi sau culesi zicand ca nu vrea sa zica lumea ca el nu e cand de fapt e… nu a fost cand altii stigau “Iesi afara…” dar asta nu ma priveste pe mine… Sau poate…. Am privit si eu de acolo de langa drapelul fara stema de acum, care arata ca tara… in zare si din pacate in afara de autorul instantaneului pentru care ii multumesc, nu am vazut nimic bun, din pacate privind spre tastatura acuma vad ceva mai inspaimantator… Eram infiorat ca sunt undeva unde au salasluit conducatorii, majoritatea rai, al tarii… apoi curatii pionieri. Mai in gluma mai in serios un vizitator ca si mine m-a surprins la intrarea oficiala, spre mandria mea efémera doar ca sa am o amintire sa ma ambitionez sa raman cu sufletul curat zic eu, nu ca aia care au penetrat pana acuma si vor mai penetra acolo cu machiavelism, vorbe goale si in ultima instanta cu un antiromanism sadic.