miercuri, 13 iulie 2022

Titus Caprioru 28 aprilie 1908 - 19 martie 1966

Bunicul meu matern a trait pana in 1966. Amintiri despre un om bland, iubitor de care ma leaga multe. Stateam in casa la caldura de Ajunul Craciunului si auzeam un zgomot in camera alaturata. Venea cu pachetele cu cadouri inghetate si zicea ca Mosul nu a putut sa stea ca se grabea. Faptul ca erau inghetate, de afara unde iarna era iarna in copilaria mea ma pacalea la inceput. Strada 23 August pe care locuiam a fost santier o perioada pentu montarea canalizarii. Era un loes cleios si alunecos si in costumul meu de gradinita am alunecat si am ajuns la fundul gropii. M-a scos cineva iar cand am revenit ca o lucrare de modelaj de mai tarziu bunica a sarit sa ma altoiasca. Bunicul mi-a sarit in aparare si am ramas doar cu supararea unui fapt nedemn de ceea ce ziceam atunci ca sunt! Am vazut ca se sarbatoreste Ziua Contabililor si mi-am amintit ca a fost si el acolo in aceasta categorie profesionala la diferitelele forme de capturare si prelucrare a pestelui pe cand avea balta peste! Acuma pot spune ca omagiez pe raposatul meu bunic matern care o viata, in diferite pozitii pe stat, a activat conform calificarii sale in raposata industrie piscicola a ce a fost in tara asta!





sâmbătă, 18 iunie 2022

Punct si de la capat

Ma simt astazi, a doua zi dupa a 63 zi de nastere a mea ca acolo, la fostul liceu tulcean unde cu emotie intram din ce in ce mai greu in banca, acuma in modernul amfiteatru nu mai e chiar asa, emotie la 10 ani petrecuta si atat de placuta! Este minunat ca am cam doua clase de persoane eterogene ca multe, din vremea mea nu din astea de tranzitie de acum spre iad, diferite ca perioada a intersectarii cu viata mea dar care sunt undeva bine pozitionati in firidele pentru tezaur din mintea si sufletului meu! Am pornit cu adevarat in viata in 1978, e un film dupa Zaharia Stancu, „Prin cenusa imperiului” cartea este „Jocul cu moartea”, Doamne ce coincidenta...  in care ma vad cand spun ca cel care a pierdut astazi totul in 1815!!! „ce roman a fost viata mea” nu ca el, ci ca Angel pe  care ea m-a adus in diferite momente pe care iata Fb si blogurile ma lasa sa le etalez in asa fel ca sa pot fara a minti asta. Povestea cu viata ca un cerc e din experienta mea personala. Sunt cumpene si am trecut prin ele. Si numai oamenii te ajuta sa iesi din ele. Am invatat, am ajuns pe ce am creat eu chiar in China dar totul e vax. Cand ajungi tu cu tine, singuri la ananghie nu se compara cu examene si de altele cu adrenalina si viitor. A fi sau a nu (mai) fi! Aveam o hartie cu antet in mana cu cuvintele „melanom malign”. Imi storceam mintea ce inseamna. Era ceva naspa cum zic astia acuma! Latina mea cu delicata profesoara, antiteza a celor ca ea din vremea zamislirii lu’ Gaudeamus, era acolo in mintea mea. Stam intre multii pacienti de la Dermatologie la SMC. Deodata ca poeziile in scoala nu toate, alea omeneste de memorat, nu Regele ielelor, am o lumina in creier, malus=rau malign deci! De aici cea mai personala si unica pentru mine aventura! Oameni minunati, doamna doctor Poenaru Marcela si domnul doctor Trifu Viorel. Era la sfarsitul lui 2009! In primele zile din 2010 o incizie si un indice de al lor care arata ca nu e raul chiar asa rau. Dar pana am aflat!!! Si dupa ce am scris, am prezentat lucrarile mele la Paris, Beijing, in Altai si la Potsdam am ajuns sa fiu doar dat exemplu studentilor care cunosc tainele pielii acolo la SMC cu povestea mea fericita pana acum in timp. Este un fel de a vedea viata, un fel de unde dai si unde crapa dar e minunat sa nu crapi tu. Nu puteam la asa auditoriu sa nu pomenesc de binefacatorii mei. „Mortii nostri mai mor odata cu noi”. Ce a facut atat de genial pe al nostru Iorga si ce a facut asa de blestemat poporul asta sa se autodistruga precum arata Marin Preda o pasare in Delta (ce frumos se leaga cu mine) care avea un dusman care ii manca ouale. Cercetatorii au indepartat dusmanul si atunci pasarea a inceput sa isi manance ea ouale?! Asa si noi cu Iorga, Vladimirescul, Mihai Viteazul si atatia, ii gasiti poate la misto pictati pe bancnote!!! Dar iara deci de ce am aceasta mare bucurie datorita faptului ca am fost unde trebuie, la cine trebuia si faptului ca exista inca pe lume oameni care repara cu har si minunat ce natura face rau. Inca o data numai bine tuturor, multumesc de felicitari si iata ca daca e folosit cu inima curata si FB poate fi totusi bun !

vineri, 3 iunie 2022

Targul de carte 2022

Ce roman a fost viata mea! In 1992 eram singurul tinator al standului Editurii Ceres cand la alte edituri se roteau ca sa nu se extenueze angajatii lor. A fost de vis, Book-arest s-a tinut la Teatrul National pe doua etaje, lumina intensa, risipa de culori si personalitati. Era ceva minunat, ametitor sa vezi pe cei care scriau la noi etalandu-si toate artificiile. Nu stiam ca Manolescu, Plesu, Blandiana sau matusalemicul Djuvara vor fi eterni ani de zile cu noua fata a ce era sa vina. Cu vina cred au bagat sub pres valorile romane. Cu vina cred au creat monstruoasa romanie educata de acuma ! Atunci era sclipici, un fel de Happy New Year mr. president cu languroasa ce avea sa dispara dupa ce se zice de gurile rele ale alora mari ca ar fi iubit si primul si al doilea om din lume evident spre disperarea primelor doamne de acolo. Dar eu imi traiam romanul si a fost ceva minunat pentru fiul bibliotecarei de la Liceul Pedagogic Tulcea care murind in 1980 m-a lasat pe mine sa predau fara lipsuri cam 15.000 de carti. Chiar roman. Si in atatea domenii am fost parte fara sa ma manjesc, fara sa fiu decat un beneficiar al clipelor unice prezente atunci. Azi sufar evident pentru cat de naiv am fost dar macar mandru ca nu am ajuns sa pun botul la raul ce se zamislea ! A venit vama, targul de acum e ceva scheletic, unde sunt grandomanii ce erau linsi de targoveti, slugile ce se umpleau de sacose cu sute de carti. Batranii care luau din stand o carte, o mangaiau pe cant, o deschideau la cuprins, gaseau cu mana tremuranda ceva, citeau cu ochi sclipind si maini mai tremurande, o mangaiau iar si cu evlavie o puneau unde era inainte cu durere pe fata si regret ca nu aveau cu ce sa o cumpere. Ce puhoi de lume, ce smecheri cu de toate pentru toti alimentare si artizanale prin ograda. Acuma ioc ! Acuma cateva batrane inca in vana, cativa copii poate de la orfelinate ca prea cautau in fundul pungilor primite altceva decat o caticica! Inteleg ca se va demola totul ramane prea spatiosul B care e prea mare pentru o oferta atat de mica! Am luat cateva carti, Folett era cu 35% redus si majoritatea titlurilor erau precum Plesu, Blandiana Manolescu si Djuvara din anii trecuti. Japonia invitata avea cateva carti care nu se vindeau si cateva fete profesoare in Timisoara care se bucurau ca eram acolo sa schimb cateva cuvinte in engleza cu ele si eu bucuros la fiecare idee terminata sa fiu salutat in stilul lor unic! Pacat ca s-a dus ce am avut prin harul atator romani, prin focul nestins al ardelenilor care au contribuit la marea noastra cultura. Care cultura ! Pacat !

sâmbătă, 28 mai 2022

Limba Română

 

         de Corneliu Vadim Tudor

Nu-mi place să vorbesc în limbi străine

Eu sunt un vultur, nu sunt papagal

Privighetoarea cântă pentru sine

Un singur cântec, dar e magistral.

 

De ce-aş vorbi engleză sau germană

Sau graiul rus, francez sau spaniol?

Când limba mea-i balsam de pus pe rană

Izvor de apă vie, nu nămol.

 

În limba asta mă simt cel mai bine

Ea varsă raze de argint în jur.

Mai dulce e ca mierea de albine

Limba Română, templu de azur.

 

Ea s-a născut şi a-nflorit sub mâna

Lui Dumnezeu în 2.000 de ani.

Regină între graiuri e româna

N-o poate nimeni cumpăra cu bani.

 

Ce n-ar da alţii, Doamne, să vorbească

Atât de dulce, simplu şi bogat!

Ei ştiu să latre, să maimuţărească

Să dea comenzi scrâşnit şi cadenţat.

 

Fireşte, ştiu că toate au valoare

Exprimă stări de spirit, raţiuni

Dar nici o limbă nu cunosc sub soare

Precum e graiul nostru din străbuni.

 

Pentru această limbă a curs sânge

Pentru această limbă s-a murit.

E limba-n care Creştinismul plânge

În fiece biserică sau schit.

 

Eroică e limba cea română

A rezistat prin anii cei mai grei.

Cuvinte din retorica păgână

Ea a topit în creuzetul ei.

 

Nu-mi place să vorbesc în limbi străine

Deşi le ştiu şi chiar le preţuiesc.

Fiţi demni, urmaşi de legiuni latine,

De acest vechi veşmânt împărătesc.

Sursa internet

marți, 24 mai 2022

Turnul Babel

 "In vremea aceea era in tot pamantul o singura limba si un singur grai la toti. Purcezand de la rasarit, oamenii au gasit in tara Senaar un ses si au descalecat acolo. Apoi au zis unul catre altul: "Haidem sa facem caramizi si sa le ardem cu foc!" Si au folosit caramida in loc de piatra, iar smoala in loc de var. Si au zis iarasi: "Haidem sa ne facem un oras si un turn al carui varf sa ajunga la cer si sa ne facem faima inainte de a ne imprastia pe fata a tot pamantul!"

Atunci S-a pogorat Domnul sa vada cetatea si turnul pe care-l zideau fiii oamenilor. Si a zis Domnul: "Iata, toti sunt de un neam si o limba au si iata ce s-au apucat sa faca si nu se vor opri de la ceea ce si-au pus in gand sa faca. Haidem, dar, sa Ne pogoram si sa amestecam limbile lor, ca sa nu se mai inteleaga unul cu altul.

Si i-a imprastiat Domnul de acolo in tot pamantul si au incetat de a mai zidi cetatea si turnul. De aceea s-a numit cetatea aceea Babilon, pentru ca acolo a amestecat Domnul limbile a tot pamantul si de acolo i-a imprastiat Domnul pe toata fata pamantului." (Facere 11, 1-9)

Turnul Babel este amintin, pentru prima data, in Vechiul Testament, in fragmentul citat mai sus. O povestire asemanatoare, sumeriana insa, se pastreaza in opera "Enmerkar si Domnul Arattei". Cuvantul "babel" provine de la akkadianul "bab-ilim", care inseamna "poarta spre Dumnezeu". De asemenea, "babel" ar putea sa mai insemne si "confuzie", "amestecare".

De la acest eveniment biblic a luat nastere expresia "ca la turnul Babel", care semnifica o amestecatura de lucruri sau de idei confuze, o intreprindere sortita esecului, o reuniune haotica, unde toti vorbesc fara sa se poata intelege.

Descendentii lui Noe, lepadand si uitand de inchinarea la singurul si adevaratul Dumnezeu, au ajuns sa inalte acest turn, pentru a ajunge la cer si pentru a dobandi faima. Turnul Babel se vroia a fi o capodopera umana a orasului Babel - Babilon. Babel era un oras unde erau adunati, la acea vreme, toti oamenii de pe pamant, cu totii vorbind o singura limba.

Conducatorul orasului era regele Nimrod, orasul sau fiind primul oras construit dupa Potop. "Nimrod a fost cel dintai viteaz pe pamant." (Facere 10, 8) In cartea Facere nu ni se spune ca regele Nimrod, al carui oras era Babilonul, ar fi ordonat construirea turnului Babel, insa aceasta este marturisita de alte surse, cu sau fara temei.

Hotararea de a ridica un turn care "sa ajunga pana la cer" a fost motivata de mandria si setea de faima a oamenilor. Incetand de a mai sluji lui Dumnezeu, oamenii au inceput a sluji lor insisi. Dumnezeu le-a pedepsit insa mandria, facand ca fiecare sa vorbeasca o alta limba si, din cauza multimii limbilor vorbite de constructori, oamenii sa nu se mai poata intelege intre ei, si deci sa nu poata termina constructia. Nemaintelegandu-se intre ei, oamenii se vor imprastia pe toata fata pamantului.

Turnul Babel a fost identificat, in repetate randuri, cu ziguratul lui Marduk, numit Etemenanki. Aceasta teorie nu este acceptata de toti cercetatorii subiectului.Cei care o sustin pornesc insa de la o inscriptie de pe vremea lui Nabopolassar, care spune: " In acea vreme, Marduk mi-a poruncit sa implant adanc in maruntaiele pamantului temeliile turnului Babel, care se cutremurase inaintea domniei mele, gata sa se prabuseasca, si sa-i ridic varful pana la cer." Fiul lui Nabopolassar, Nabucodonosor II (605-562 i.Hr) spune si el: "Am pus cununa peste Etemenanki, ca varful lui sa se ia la intrecere cu cerul."

Turnul Babel apare desenat inca din epoca romana, in picturile murale din Saint-Savin, in mozaicurile Catedralei din Monreale, in Sicilia, in sculptura, la Palatul Dogilor din Venetia, in lucrarea semnata de Bruegel cel Batran si Rafael, in ansamblul decorativ al unei incaperi din Vatican, care cuprinde scene din Vechiul Testament, cat si in lucrarile altor pictori.

Initial, s-a crezut ca Turnul Babel se afla la Borsippa (Birs Nimrud) sau la Aquarquf, la 30 de kilometri de Bagdad, unde au ramas vestigii impresionante ale ziguratelor. Incertitudinea localizarii turnului este fireasca, tinand cont ca acesta a fost daramat pana la pamant. Ruinele orasului din Babilon au fost descoperite de catre arheologi aproape de Hillah, Babil Governorate, Irak.

Istoricul grec Herodot, mare calator si narator fidel, a vizitat Babilonul pe la mijlocul secolului al V-lea i.Hr.. Acesta a vazut numai niste uriase ruine, turnul din Babilon fiind distrus de Xerxes, odata cu cucerirea locului.

O tablita de argila, pastrata astazi in Muzeul Luvru, avand dimensiunile de 20 X 10 cm, a fost descoperita intr-o colectie particulara de parintele Vincent Scheil. Tablita vorbeste despre dimensiunile turnului. Astfel, baza acestuia era patrata, avand fiecare laterala lunga de 90 de metri.

Dupa infrangerea lui Darius, in anul 33 i.Hr, regele Alexandru cel Mare a dorit refacerea orasului Babilon, el vazand in acest loc un potential economic semnificativ. Astfel, el a inceput mai intai cu indepartarea ruinelor vechiului turn, lucrare care a necesitat un efort urias. Pana la inceperea lucrarilor de ridicare a turnului, regele macedonean a murit, planul fiind si el abandonat.

In ce priveste arhitectura, cladirea Parlamentului din Strasbourg, Franta, intruchipeaza ideea Turnului Babel. Cladirea actuala reprezinta primul sediu al Uniunii Europene. Cladirea aceasta este numita "Louise Weiss", ea infatisand un turn aparent neterminat. Arhitectura acesteia a fost inspirata de un tablou al lui Brueghel cel Batran.

Uniunea Europeana a creat un afis, spre a puncta misiunea acesteia in lume. Cele 12 stele ale UE sunt asezate deasupra Turnului Babel, avand drept motto: "Multe limbi, o singura voce." Stelele folosite in afis sunt intoarse, voit sau nu, acestea fiind simboluri satanice recunoscute.



Teodor Danalache

CrestinOrtodox.ro




Noul Turn Nabel de astazi, parerea mea! plat ca mintile pe care le zamisleste cu infinitul de de toate!