Amintire cu tv

Luni, la televiziunea romana in tineretea mea era cate un film serial, roman foileton, cu distributii de exceptie. Forsyte Saga e un exemplu: asa se face o cultura generala solida nu ca acum...

Sah

Alexandra Botez, o tânără în vârstă de 18 ani, cu origini românești, este considerată una dintre cele mai promițătoare șahiste.

A învățat șah la șase ani. „Ai mei au făcut un pariu între ei, mama a zis că nu am cum să o bat la şah. Tata, încăpăţânat din fire şi orgolios, a început să mă înveţe. După două săptămâni, jucam cu mama şi o băteam”, a povestit Alexandra pentru prosport.ro.

Jurnaliștii de la Portland Tribune au lăudat-o. „Acum doi ani, tata mi-a întins un ziar şi mi-a spus să-l citesc. Era unul din Oregon, îmi lăudau performanţele şi mă considerau a fi revelaţia Canadei în şah. Am fost flatată, nu mă aşteptam. Şi puteam să văd satisfacţia pe chipul tatălui meu”, a mai povestit tânăra șahistă.

S-a născut în Dallas și s-a mutat în Canada. Nu știe prea bine limba română, chiar dacă acasă încă se mai vorbește, iar în România a fost de două ori. „Bunicii, care locuiesc cu noi, urmăresc ziarele româneşti online, iar tata se uită la meciurile din Liga I. Este mare fan Dinamo, se agită la fiecare eşec pe care îl au”, a mai mărturisit Alexandra pentru prosport.ro.

În urmă cu un an a primit o bursă și de la prestigioasă universitate Stanford. De asemenea, în planurile ei de viitor și-a făcut loc și înființarea unei școli în care să îi învețe pe cei mici să joace șah.

Parca trasa la indigo, povestea de azi imi pare fata de experienta mea care a inceput undeva pe litoralul romanesc, eram cu copii si sotia si printre bagaje am luat o carte scrisa de doi autori rusi care prezentau lectiile de sah ca pe o poveste. Eu nu am putut sta tot sejurul de 12 zile (pe atunci se muncea si aveai raspundere pentru ceea ce faceai) am stat cu copii doar la inceputul si la sfarsitul sejurului. Am cumparat un sah de la vanzatorii de suveniruri. Era  frumos lucrat si dintr-un ziar am creat coordonatele campurilor. Sahul era ceva nou care le-a trezit interés micilor mei “elevi” care nu mergeau inca la scoala. Cu domnul Scwartzman carea tinea un curs la Palatul Copiilor, unde am ajuns intamplator cu prilejul unuia din múltele concursuri de pe atunci, a inceput seria de activitati si contacte cu oameni minunati, multi la numar (unii deja ne-au parasit de ceva timp). Cea mai lunga partida la un simultan cu A. Karpov, remiza tot la simultam cu mentorul acestuia, Zaitev, premii cupe si medalii au contribuit la palmaresul si pregatirea copiilor mei pentru “meseria de om” in primul rand. Cu tóate ca fiica mea are un titlu de campioana si unul de vicecampioana a Romaniei la echipe cu Apa-Nova Bucuresti respectiv CSS Ploiesti, nu acest lucru e important, e important rolul acestui joc educativ in crearea spiritului de competitie in conditii de fair play, a unei atentii si puteri de anticipare, a unei viziuni superioare in timp si spatiu, cunoasterea de oameni deosebiti si a unor locuri minunate din tara si din lume. Este un mare merit al sahistilor romani ca in aceste vremuri vitrege pentru orice e pozitiv pentru natía noastra, s-a reusit introducerea sahului in scoli. Fara sportul de masa, adica a unui numar mare de cunoscatori si practicanti, nici un sport nu are sanse sa aduca trofee si titluri unui popor: Brazilia in fotbal, Rusia chiar in sah etc.

Ziua Mondiala a Alergatului !!!!

"dupa aur alearga toti dar de adevar fug cam tot toti"

                                                      Mihai Eminescu

Alti bani alta distractie pentru baietii de baieti, conferinte, benere si tot tacamul!

E minunat faptul ca mersul biped si fuga sunt definitorii pentru om. Fuga de primejdii, de cei rai si atatea fugi, pana si in muzica parca... Bicicleta si alergarea ridica atatea discutii in orase. Atatea ONG, O... O... O.... Nu fratilor: ori nu mai circula decat transport public nepoluant si renteaza sa faci joging si ciclism pana la serviciu si inapoi, evident cand nu prea ai ce face acolo ca daca ai fi ca noi inainte de 89 sa fii la fix, sa nu mai stii cum  si ce sa faci nu prea mai aveai timp de dusat, spreiat si relaxat dupa o asemenea sosire la slujba... sau se pot gasi, cum se si face de multe ori in timpul liber, rute pe trasee afara de orase si locuri suprapoluate, ca sa fie sanatate nu o asfixiere lenta dar letala cu picatura chinezeasca in tot ce inseamna trafic infernal. Alti baieti de baieti care au interese cu benzile pe trotuare nu prea vor asa de mult binele alergatorilor prin urbe, pe picioare sau cu bicicleta, trotineta si alte gaselnite scumpe si extravagante ca prin parc si comunitarii alearga pe ele. Doua la slujbas, restul la odraslele sefilor... etc. Concluzia: nu e o zi de asta fara lovituri sub centura pentru contribuabilul bagat cu creierul si spiritul tot in virtual. Cand or alerga Doamne, toti nemernicii la patronul lor cu coarne, copite si coada... sa traim si noi ca alergatorii de la olimpiadele de alta data cu o ramura de maslin in mana!

Ziua Mediului 2018

Martirii de la Niculitel

Sunt cateva evenimente din anii acestia de jaf si instrainare care mi-au dat de gandit: Bartolomeu Anania un ierarh al biericii romane a povestit cum daca in anii 50 era cu lanturi puscarias la Gherla, ajuns demnitar a facut o vizita la aceeasi puscarie cu toate straiele stralucitoare de inalt prelat.

Ramane unul din aceia care a pastrat decenta legat de viata sa dar a fost un om de spirit minunat.

Eram prin anii 70 la Niculitel si am vazut cu ochii mei o constructie de o forma interesanta, imprejmuita de gard din plasa deasa in care cotcodaceau gaini. Am auzit de atunci de ploaia dobrogeana care a spalat loess-ul i a scos vestigiul descris mai jos. Poate mucenicii au dat tatalui meu si celor implicati ideea de a face din meleagurile sfinte o minunata podgorie izvor de prosperitate pe atunci folosind si stabilizand solul usor erodabil din zona.

Aceasta minune am vazut-o eu. Din cuibar mica si cocheta constructie martirica a ajuns acolo unde ii e locul: un monument, un loc de cult, o marturie a faptului ca Dobrogea a fost si ar trebui sa fie un loc binecuvantat de soarta si de patronii spirituali ai celor peste 22 de etnii care traiesc in demnitate, pace si intelegere de ceva vreme fara amestecul degradant al politicului mizerabil de azi. Doamne fereste! Asa sa ne ajute Dumnezeu!

Sfinţii Mucenici Zoticos, Attalos, Kamasis şi Filippos de la Niculiţel (4 iunie)

În septembrie 1971, o descoperire arheologică de mare însemnătate, a pus şi mai mult în lumină vechimea şi importanţa creştinismului daco-roman. Este vorba de bazilica paleo-creştină descoperită în comuna Niculiţel din judeţul Tulcea, la 10 km de vechea cetate romană Noviodunum (Isaccea de astăzi). Valoarea acestei bazilici stă în cripta sa cu moaşte de martiri (martirion) în formă pătrată, construită din cărămidă cu mortar aşezată sub altar. Pe peretele din stânga intrării a fost zgâriată în mortarul crud o inscripţie în greceşte: „Martirii lui Hristos”, iar pe peretele din dreapta apare din nou cuvântul „martiri”, precum şi numele lor: Zoticos, Attalos, Kamasis şi Filippos. În anii următori, continuându-se cercetările arheologice, sub nivelul acestei cripte s-au descoperit şi rămăşiţe din trupurile altor martiri, ale căror nume nu se cunosc. Pe o lespede de calcar se află o inscripţie cu următorul cuprins: „Aici şi acolo (se află) sângele martirilor”. Nu se ştie cu precizie perioada în care aceşti martiri şi-au dat viaţa mărturisind credinţa creştină cu preţul vieţii lor. Plecând de la datele cuprinse în martirologiile vremii, se presupune că în prima parte a secolului al IV-lea.

Bazilica de la Niculiţel prezintă o mare însemnătate pentru istoria creştinismului românesc, pentru că aici s-au păstrat singurele moaşte de martiri din perioada paleocreştină, descoperite pe teritoriul României. Moaştele lor au fost aşezate spre cinstire la Mănăstirea Cocoş (judeţul Tulcea). Mici părticele din sfintele lor moaşte se găsesc şi la Catedrala Episcopală din Slobozia (judeţul Ialomiţa)” Sursa internet:

oradereligie.wordpress.com/tag/sf-mucenici

Catalpa

Tatal meu cand am avut cateva zile de stat impreuna in Bucuresti la admiterea mea la facultatea absolvita de el in 1957, mi-a aratat prin parcuri si bulevarde aceasta planta fiind bucuros cred ca si-a amintit denumirea: Catalpa bignoinoides. Planta poate mi-a purtat noroc dar prezenta tatalui meu a fost cred eu foarte importanta! Cum trec anii, era in 1978!

Ziua mondiala a bicicletei

Ziua mondiala a bicicletei

Leonardo da Vinci a inventat se pare si acest nepoluant si sanatos mijloc de deplasare. Pe vremea lui ca acuma si cu masca de gaze e riscant pentru respiratie.... Oricum birocratii, tehnocratii, media, oamenii de afaceri, medicii pneumologi si nu numai papa banuti pentru sarbatoare...