Megadendrologie

sau visul oricarui sofer:

Sa intre intr-un copac si sa iasa teafar si cu masina neatinsa!

Fotografie de Proorocu Angel Stelian

Film in parc

Atmosfera de alta data din gradina cinematografelor, cu sonorul filmului de data asta prezentat cu echipament digital nu cu pauze intre role... suprapus fosnetelor frunzelor de plop, si sunetului specific orasului la primele ore ale noptii, aici la Crangasi acompaniat de scrasnetul tramvaielor si uruiala continua a traficului auto infernal...

O initiativa electorala pana la urma, cu filme cam dubioase dar decat de loc... 

Google 17

Azi Google implineste 17 ani. 

La multi ani! 

Zilnic, exact ca in cazul copiilor nu ne dam seama de transformarile de sub ochii nostri. Sunt cateva lucruri care aparute din rabufnirile fantastice ale mintii umane puse in slujba progresului au schimbat enorm lumea. Printre care si aniversatul. Vine de la o denumire a 10 la puterea 100 am inteles, interesant.

Un mic omagiu adus de mine unui angajat al Google cazut la datorie. 

Maine

 in Parcul Crangasi va rula un film, Mlastina, daca nu va ploua. 

Cinefilii si agricultorii de camp au interese diferite. 

Ca principiu, ca in parcul Crangasi cred ca sunt singurul agronom dar la plimbare, daca nu mai e nevoie de noi si se "pricepe" toti, de aceia mancam ce mancam: plus ce ni se arunca de derbedeii leaderi... care isi primesc spagile cuvenite de la intreprinzatori ca tot institutul de calitate a alimentelor e ingropat "la puscarie" cu Meci cu tot... macar filme sa vedem ca vine acus acus alegerea... derbedeilor...

Ziua limbii romane

O prostie pentru ca limba romana e tot timpul o bijuterie ascunsa in mintea si gura unora din ce in ce mai putini si o mizerie otravitore in gura vidanjorilor care o folosesc in media ca sa innebuneasca oamenii supra plini de comunicare si, nu mai pot spune cum e in gura si mintea prostimii analfabete care creste in progresie geometrica in vremea tranzitiei distrugatoare pentru multime dar totodata binefacatoare pentru alesii sortii asteia strambe si ai prostimii electoare, pacalita de ei din 4 in 4 ani. 

La Baltatesti

Loc binecuvântat de Dumnezeu,

Unde am retrăit un pic şi eu,

În vechea, neîntinata şi frumoasa Românie,

Scăpând pentru o clipă,

Din prosteasca actuală mare nebunie.

Aici vitele mai rumegă pe câmp molcom,

Omul mai ştie că trebuie să fie mereu Om,

Natura-ţi dă multă putere,

Te scapă de himere şi durere.

Am trecut şi prin Pădurea de Argint,

Simţind o boare, un alint,

Mândria spiritului „românescu”

Ştiind că pe aicea a iubit şi a creat

Al nostru mare Eminescu...

Bălţăteşti – Neamţ,

26 septembrie 2006

Angel Proorocu

A fost odata

Aceasta fotografie este o amintire draga mie, mama cu fratele meu mic in brate, era mic de tot, bunica si sora ei mai mica. Primul sot al matusii era invatator, dat disparut pe front, ca atatia ca el, carne de tun in razboaiele mondiale ca cei de meserie trebuiau sa ii comande deci nu serveau liniile cele mai expuse!!!

Al doilea sot al matusii, in fotografie, cu care au trait pe undeva langa Oradea scolind multe generatii, asa de mult ca la un moment dat au schimbat primele doua cifre de la deces pe mormantul facut din timp din 19 in 20… Eu si in spatele nostru...  casa din ceamur, savantii care azi spun multe si cornute zic cum ca o casa de pamant e cea mai minunata pentru om, chiar postuman cum a ajuns dar carnea vie nu se altereaza asa de usor ca mintea. Mintea pluteste azi intre miliarde de informatii dar carnea, oasele au cam ramas cum le-a facut natura, Dumnezeu, cine le-o fi facut ca parca a uitat acum de noi. Poate si atata eu, atata prostie si autodistrugere ne fac sa ne meritam soarta asa de plina de scliviseala, aiureala si hotie. Fotografia a supravietuit. Frumos a spus acest mare roman, Nicolae Iorga, mai sunt eu si fratele meu, acum mari, si o data cu noi vor mai muri o data si mortii nostril dragi. Unii uitati de timp ca matusa si unchiul, altii prea repede ca mama, casa aceea din spate, din ceamur, mostenire de la bunicii ei demolata, pricinuind o parte din durerea care i-a adus prea repede sfarsitul. Imi e dor de copilarie, de oamenii care mi-au facut-o frumoasa, de ordine, de respect, de competenta, de oamenii care conform fisei postului lor au contribuit la ce sunt azi. Doar parintii nu au o fisa a postului, nu au contract de munca, nu au decat ziua angajarii, data nasterii copilului. Toata viata sunt parinti, care sunt oameni, care nu Dumnezeu cu mila… Cat as da sa mai traiesc o secunda live aceasta poza… Timpul e cel mai necrutator judecator, cea mai buna sita si nu da posibilitatea de a fi posibila previziunea a ce se va intampla. Si oamenii sunt rai, nemernici, lacomi, hoti invidiosi si poate de aceea fiecare generatie spune ca se merge spre mai rau. Viata insa e frumoasa, cat ai amintiri frumoase, oameni dragi de care sa iti amintesti cu recunostinta si placere. Cand eu si fratele meu nu vom mai fi si fotografia asta nu va mai valora nimic. Azi e ceva de cosmar, miliarde de instantanee, virtuale ce e drept. In aceasta imbulzeala de imagini greu cred ca cineva mai are acest sentiment al meu de multumire, recunostinta, regret, dar si de implinire ca mai pot sa inchin un gand, o amintire pioasa alor mei, casei in care m-am nascut mie si fratelui meu asa cum pe maini minunate fiind am fost surprinsi in fotografia aceasta… 

Greensounds 2016

 Da cu iarba ce aveti ?

Vineri, la intrarea dinspre Arcul de Triumf in Parcul Herastrau duduia ceasul doctorului care a operat tare de tot la primarie fiind, de era sa ii sara aurul, cred eu inexistent de pe el. Poate vecinii regali sau care putere din tara asta unde exista mii de puteri doar in furaciuni si distrugerea tarii, ce o fi fost cu forta mare impotriva, ca duminica era ceva mult mai decent ca sonor. Exista o portiune din parc, aratata si pe site-ul festivalului care e pur si simplu tinta „intreprinzatorilor” care organizeaza pe fonduri grele ca valoare tot felul de manifestari (in) "culturale" (zona fiind plina si de mirosuri specifice de la WC-uri Euro-Eco) manifestari si festivaluri etc. care in afara indepartarii tineretului mai ales de ce inseamna a fi roman distrug efectiv si o suprafata enorma de parc. Si nimeni nu vede ca se face parloaga la spatele generalului de care derbedeii de acuma care conduc tara nu stiu ca in ciuda marimii nimbului de salvator al Frantei a fost hulit spre apusul carierei de frantuji mai rau ca regele decapitat in vremi glorioase ale gloatei din hexagon. Exista locuri pe langa Casa Poporului roman ca doar el a construit-o, dar acum e locul unde se lafaie alesii si culesii fara sa le pese ca pe afara se parabusesc garduri si parapeti… locuri unde vedete, cam ofilite e drept, mai iau un ban gramada si unde intreprinzatorii se pot aseza si cu asemenea fest-uri pline cu copii si adolescenti cu tatuaje peste tot, cu popcorn si bere, care serbeaza in stil ultra national am inteles si Bucurestiul care are exact cu 500 de ani mai mult decat generatia mea. Asta e, fiecare cu gustul si serbarea lui dar cu iarba fratilor de la green… ce aveti, cu ce va greseste….