Triumful nesimtirii

Era un complex alimentar langa Arcul de Triumf in Bucuresti, acum in paragina, victima se pare a retrocedarilor, posibil cei implicati neavand forta sa penetreze sistemul corupt  ca sa puna laba pe imobil. Acolo, acum ani de zile era jumatate alimentara care fiind in zona cu baieti de baieti, basca diplomati avea mai mereu cate ceva bun de vanzare, evident cu interminabilele cozi cauzate de gospodarii tarii de atunci hamesiti ca si acum, "paravanati" de cei pe care ii serveau si care nu banuiam ca aveau sa devina, alaturi de esalonul doi la care erau slugoi, cei mai mari capitalisti fosti comunisti ai istoriei mondiale in isteria ce avea sa vina ca un blestem peste tara asta a noastra.

Era ceva interesant, familistii, bunicii, cu copii si pe cine mai aveau cu ei stateau la coada pentru doua pachete de unt, ce e drept unt adevarat nu din orice altceva decat din ce trebuie, cu eticheta fara zorzoane si firma de firma ca acuma. In cealalta parte baietii poate din ei viitori tine calul de derbedei ajunsi acuma zei, beau si mancau fara griji dar cu bani ca hotii de azi la peste 25 de ani de tranzitie...

Acuma e drept ca se bea in carciumi private fara privata cand bugetarii militari cara saci sa astupe gaurile nesimtirii si hotiei altor bugetari cu staif cand vine potopul binemeritat... cum ni se spune: „ca voi i-ati ales, ii meritati”…

Asa si acuma Dunarea vine siroaie cum sarbii nu au vazut asa ceva de peste 100 de ani poate fiind recent mai napastuiti de Dumnezeu cand incasau bombe si distrugeri de la cavalerii apocalipsei. Unii tot din tara asta blestemata la imbecilizare si postumanizare umblau cheauni cu drag de chilipir, pardon de cultura nocturna. Cat de bine e sa ai un program corect dar ce mai poti face cand iti duci copilul la teatru in cimitir dupa ce ai umblat cu el prin cavourile baietilor de baieti de alta data. Un crainic pro-global spunea ca comunistii nemernici au asanat baltile de pe vremea regelui. Baltile erau de pe vremea lui Gheorghe Doja amaratule...Erau raiul de pe pamant dar bietul aservit nu stie ca tara asta a pierdut vieti de romani amarati datorita molimelor si tantarilor care salasluiau prin acele balti. E minunat sa traiesti in era postumana.. te distrezi noaptea prin cimitire si muzee care arata ce tari au fost aia care fost, ce bine e sa te cultivi o data pe an si sa nu iti pese de nimic. Ca un anesteziat care nu mai simte operatia deci falfairea mortii in lupta cu a sa viata...

A fost noaptea muzeelor deschise si a zagazurilor deschise. An de an ne inundam, ne prajim si tocam banii pe fleacuri…Votati votati votati furati furati furati, cumparati, cumparati cumparati, consumati, consumati...

Mileniul al treilea va fi religios sau cum e acuma...postuman...

E de rau

In Herastrau, nu la Paris,

personalul racaie vechile panselute, banuti si ce mai sunt pe acolo pentru ca sa inceapa, spera ei iar ciclul biologic.

E deja istorie vremea cand pe timpul asta plantau rasaduri cu milioanele de fire.

La un moment dat plantau in spatii verzi crizanteme nevandute in florarii.

Ce vremuri.

Sau poate ca le e teama la maharii edili ca nu cumva la eclipsa sa dispara mandrete de flori achizitionate din banii publici, care bani...

Mana cereasca au fost iarna, parcurile, florile. In ce dosare mai scrie cati metri cubi de zapada au cazutara, cine mai numara cati banuti sau panselute erau in sectoare in astia 25 de ani, un sfert de secol...

Hotii se pricep la hotii si se fac frati si cu natura.... saraca de ea cu asa frati... patati...Dar noi... ne-a luat adevaratul frate al nemernicilor astora cu banuti, cu trei frati patati, cu lalele, cu toate...

Ne revedem pe lumea ailalta spuneau doi orbi.

Si noi tot acolo mai vedem Romania noastra asa cum o aveam, acum facuta praf de nemernici. Prinde orbul scoate-i ochii. Circ ieftin ca paine asa cum e cu E-uri, cu toate modificate genetic mai e....

Ne vedem la eclipsa!

Invitatie la teatru

Cand a fost anuntat un concurs la Teatru radiofonic pe postul national de radio am scris aceasta schita pentru o piesa incercare de punere in aplicare a unei idei ramase din liceu ca o samanta aruncata de fostul meu profesor de limba romana... profesor caruia eu si colegii mei ii datoram foarte mult, ca de altfel tuturor acelor oameni minunati care ne-au format mai ales pentru meseria de OM...

Profesor Joseph Roth

O lume ce parea batuta in piroane, cu familii care traiau din averi imense, cu odrasle care nu faceau nimic avand totul la picioare, tot care li se cuvenea credeau ei aceasta lume se spulbera ca si cum nu ar fi fost niciodata o data cu Imperiul Chezaro- craiesc. Oare pentru primenirea lumii e musai nevoie de razboi!?

Gengis Han

Frumoase amintiri am si din nordul Chinei unde am vizitat un imens complex memorial, campaniile marelui cuceritor fiind egida actualului program economic al Chinei de impunere pe plan mondial. Imensa fresca prezenta in complex ofera o imagine a ce a insemnat o logistica eficienta acum sute de ani. Despre protectia muncii, a mediului si supraveghere tehnica nu prea am avut informatii.... Ei carau doar funii, care specifice lor, cai, animale de povara si pentru hrana, caini si armamentul din dotare. Existau trupe necombatante care in timpul macelului asigurau toate cele necesare armatei cu materialul invinsilor: mancarea calda, corturi pentru odihna, femei, animale si provizii, totul era pregatit cand se incheia lupta. Impresionant ca au ajuns pana in Dobrogea mea natala unde au ramas stramosii actualilor cetateni de origine tatara cu traditiile si obiceiurile lor respectate de statul roman in vremurile copilariei si tineretii mele. Eram mai bine de 21 de etnii la un loc in Dobrogea. Istoria a fost sangeroasa pe acele meleaguri dar pot afirma cu toata sinceritatea ca pentru lumea mizerabila in care traim acum spatiul si timpul cat am trait in Tulcea raman modele pentru un trai normal si demn in Romania si din punctul de vedere al convietuirii intre oameni atat de diferiti dupa vorba, dupa port...

NBA 2015

Visul oricarui iubitor de baschet.

Chiar si al nostru care jucam acum ani buni tragand la cosurile de pe arena Mircea din Tulcea la ora de  sport cu dl. prof. Andreev, echipati cu bascheti sau tenisi chinezesti...sau romanesti... incercand sa copiem ce era prin Uniunea Sovietica Ailalta adica USA....

Primavara

in Muntii Macinului

Se simte viata cum strapunge mortaciunile ce mai an erau pline de seva.

Un coleg in ale logisticii imi trezeste amintiri minunate din Nordul Dobrogei. Poate ca stie de la academie ca faptasul ajunge o data si o data la locul faptei. Fapta mea e dragostea pentru acele locuri pulsand de istorie, aparte de a restului tarii. La Cocos Niculitel impreuna cu domnul Gunter Forst Gasser, ce nume de presedinte avea, Dumnezeu sa il odihneasca, si alti impatimiti si azi de pictura am trait minunea unei tabere de creatie. Tatal meu a extins ca specialist viticultor podgoriile Niculitelului spre Isaccea prin anii 60. E undeva o fantana a lui Proorocu. Am dat de ea cand culegeam date pentru lucrarea de diploma despre visinul turcesc. M-a prins, ma predau!